Persistenta memoriei

by Pan Aitist Rati

Fiindcă vremea ploioasă mă predispune – în afară de somn – la scotoceală zîmbitoare prin sipetul cu miros de patchouli și culori calde, dau de zona aia de expresii întimpănărite¹ care la un moment dat ți se foiau printre sinapse ca un ghemotoc de fire mătăsoase de white collar.

Așa că iată, ploaie de expresii întimpănărite (de-a lungul orelor de română, teorie literară, franceză, engleză ș.a.m.d.): regressus ad uterum, schrei, călătorie inițiatică, Binele, Frumosul și Adevărul, trompe l’oeil, sinestezie, verisimilitude, poziție foetală, hybris, ritual de trecere, bouiallabaisse, mutability, transcendental, Logos,  animal psihopomp, vox clamantis in deserto, arhetip, atemporal, escatologic, Bildungsroman, monadă, topos, Mitul/ laitmotivul (oglinzii, Zburătorului, bibliotecarului, Meșterului Manole, al lui Icar, Osiris, Oedip, Sisif, Dochiei, al lui Ghilghameș, Faust, al amurgului, al lui Hercule, Păsării Phoenix, codrului, bacantelor, Mioriței, florii albastre etc.)

1Întimpănărit, -ă adj. Care s-a întipărit în timpan de-a lungul timpului ca și cum ar fi fost înscris cu pana (n. tr.)

Noa și după gîndurile astea știți ce-am văzut cînd am ieșit din casă? Lame și dromaderi. (Arătau cam psihopomp, drept e…)

Această prezentare necesită JavaScript.

Publicitate

Albă-ca-Zăpada de criză

by Anku

(întâi Laura a scris asta, apoi motivate de nenumăratele căutari Google care ne implorau să scriem compunerea cu Scufița Roșie, eu am scris o aberație iar acum, dorind să dau și altor personaje șanse egale de apariție în căutările pe net,…am atacat-o și pe neprihănita de Albă-ca-Zăpada)

Mama vitregă făcu o analiză rapidă a situației și decise că e criză. Prea multe persoane la cheltuielele castelului, prea mari facturi la Electrica Pădure Nord și nici nu vroia să se gândescă la plata telefoanelor mobile și a internetului. Trebuia să reducă din cheltuieli că se duceau dracului și castelu’ și vacanțele în străinătate, ba chiar și abonamentul la spa. Era imperios să scape cât mai rapid de persoanele în întreținere! Da’ cui putea oare să-i facă felu’? Dacă era după ea, ar fi scăpat de toți, dar adevărul era că trebuia să acționeze cu precauție și calm. Se hotărî să-l păstreze pe bărbat-su că la urma-urmei salariul lui de bugetar era singura sursă de venit și mitocanul îi mai cumpăra din când în când bijuterii. Primul gând zbură către a’ bătrână. Dar era vigilentă baba, fi-i-ar atenția de gerontofilă că numa’ de pensionarii ei îi păsa! Unu’ la mână că, uitându-se la toate talk-show-urile, baba era informată: știa tot, cunoștea tot, avea o părere despre tot. După aia, baba, naiba ști’ cum, zici că era clonată: acu era în aripa de vest a castelului să asculte pe la uși, în secunda următoare o găseai prin pivniță degustând din vinu’ de colecție și flirtând cu pivniceru’, că bătrână bătrână, da’ curviștină. De fiii vitregi nici nu îndrăznea să se atingă. Tunați la sală, nătărăii mai făceau și lupte libere cu slujitorii de trebuiau să organizeze câte un interviu de angajare în fiecare săptămână. Nu aveau ei multe, da aveau mușchi și mama vitregă știa că proștii cu mușchi trebuie respectați. Deci rămânea doar neghioaba de Albă-ca-Zăpada. Albinoasa era silfidă, era aeriană, era candidata perfecta! Bănuind că telefonul ei era ascultat, mama vitregă subtiliză iphonul fiului mijlociu, înjură toate butoanele, înjură evoluția fulminantă a tehnologiei, îl mai înjură o data pe Boc după care reusi să ia legătura cu prietenii ei, ucrainienii. Folosi codul arhicunoscut (un telefon de curtoazie pentru a discuta ultimele tendințe în lirica suprarealistă coreeană) și reuși să le transmită asasinilor plătiți comanda: una bucată Alba-ca-Zăpada moartă! Echipa ucraineană, făcând cinste rădăcinilor ruse, decise că pentru o amărâtă de adolescentă emo care avea șanse mari să se sinucidă înainte ca ei să-și bea vodka de dimineața nu avea rost să se deplaseze în grup, așa că îl trimiseră pe pârlitu’ de Vanea care oricum cam ardea gazu’ degeaba curățând sângele sau meșterind bombe. Fire romantică, Vanea își făcea meseria cu pasiune și creativitate. Hotărî că nu putea pur și simplu să-i tragă fetii vreo 20 de gloanțe în cap, că modul ăsta de operare era pentru criminalii sordizi, iar el era inventiv și talentat. O invită pe Albă-ca-Zăpada la o plimbare prin pădure urzind pe drum planuri de îndeplinire a targetului lunar (adevărul era că Alba-ca-Zăpada era a 30-a clientă pe luna aia și Vanea visa la bonusul promis în contractul de angajare)

(va urma)