Tag Archives: fratii Grimm

Cum vreau eu să fiu cînd oi fi mare

by Eclectical Storm

În Malta, în piscina hotelului. Subsemnata conversează cu englezul Alan. Subsemnata, cum o știți (dacă nu o știți, încercați să, rezultate garantate), englezul în vîrstă. Multă vîrstă. Am renunțat să mai încerc să identific anii persoanelor de cînd tot universul e cu minimum 10 ani mai tînăr decît mine. Sau cu 20 mai în etate. Not an issue, age is just a number, you are as old as you feel, (Insert here ~more motivational crap~) etc. Discutăm despre vreme și despre mări. Cu un braț atîrnînd de salteaua gonflabilă îmi explică ș-anume că azi nu merge la mare că e vînt de răsărit și nah, el doar cu salteaua înoată și să nu-l poarte cine ști pe unde – deși, preventiv, învață araba, în cazul în care, să se descurce cît de cît. Apoi îmi povestește cum făcea el sumedenie de scufundări și snorkeling (ăla de ai numa niște ochelari subacvatici mari și un tub de respirat), dar l-au pus doctorii să „give it up, Alan, it’s high time you should, with your sinuses, the pressure and all. Of course, I was 75 at that time”.

Eu cînd o să cresc mare vreau să fiu ca Alan.

Și da, relansăm blogul.

 

 

 

Anunțuri

Albă-ca-Zăpada merge mai departe

Vanea se trezi în cor de păsărele și decor de vis. Pentru că nu-și aducea aminte cum ajunsese acolo, primul lucru la care se gândi era coperta unei reviste în care râuri albastre alergau spre câmpii verzi și în care oameni și animale se îmbrățișau într-o iubire eternă. Era în rai. Cititori atenți și deștepți s-ar putea întreba ce naiba căuta Vanea în rai când în ultimii ani nu se preocupase decât de cum să ucizi fără urme. Dar Vanea nu își mai aducea aminte nici de crime, nici de banda pentru care depusese jurământ, nici de crima perfecta la care lucra de ceva vreme. Adevăru-i că nu își aducea aminte nici cum îl cheamă căci Vanea, Vanea biet suflet rătăcit, își pierduse memoria. Dar atmosfera idilică îl învălui ca un parfum de zefir într-o zi cu soare arzător și, hipnotizat, Vanea știu că trebuie să-și găsească coperta de revistă în care să trăiască fericit până la bătrânețe. Peste câțiva ani, naratorul omniscient îl regăsi redactor-șef la o revistă cu profil religios, tată a 5 copii și încă 2 pe drum și binențeles predicator recunoscut international, dar nu se obosi să ducă mai departe povestea lui.

Văzând că Vanea nu se întoarce ucrainienii îi blestemară spiritual antreprenorial și se blestemară și pe ei că nu le venise lor ideea să-o vândă pe Albă-ca-Zăpada unor întreprinzători turci. Că altă explicație nu găseau. Ca să nu fie totul pierdut se prezentară la Mama Vitregă să-și încaseze plata. Cu poze mânărite în photoshop dovediră că o spânzuraseră, înjunghiaseră și finalmente incendiaseră pe fiica repudiată. Mama Vitregă le promise plata pe card în câteva zile invocînd anumite lipsuri financiare generate de lucrările de modernizare ale vilei de la Păduribitza. Mai strâmbând din nas, mai pomenindu-i strămoșii și rudele  până la gradul 4, ucrainienii acceptară, neuitând să specifice că se vor întorce ceva mai încărcați. Și ei și puștile.

În tot acest timp Albă-ca-Zăpada începuse să fie plictisită de munca la “Pensiunea Cei 7 Pitici”. Așa că, dimineața, cum plecau piticii la muncă se și posta pe canapea uitându-se la “Nora pentru mamă” și uneori, în pauzele publicitare, la taraf tv. Când se apropia ora de întoarcere a piticilor, Albă-ca-Zăpada sărea sprințară de pe canapea și ștergea asiduu praful astfel că piticii o găseau întotdeauna trudind de zor. Dar reclamațiile începură să curgă. Așa că în ziua în care viața ei se schimbă iremediabil, în timp de piticii erau la muncă, cineva sună la ușă. O mulțime de blitzuri și camere de filmat ale celor mai importante televiziuni din pădure erau pe punctual de a da buzna în pensiune. În fața lor și în fața Albei-ca-Zăpada stătea posesorul celei mai frumoase priviri albastre pe care ea o văzuse în scurta ei viață, privire în care eroina noastră se pierdu de nu-și mai reveni nici până în zilele noastre.

“Inspector Frumos Făt de la OPC, Garda de mediu, sef servicul de Asistență Socială localitatea Pădure, sectorul Pini, necăsătorit, 2 copii, metrosexual amator” – se prezentă bărbatul și Albă-ca-Zăpada trebui să se țină de tocul ușii ca să nu leșine.

Exact în momentul în care televiziunile începură transmisiunea live de la pensiune Mama Vitregă deschise televizorul. Spre deosebire de Albă-ca-Zăpada, ea leșină.


Albă-ca-Zăpada de criză

by Anku

(întâi Laura a scris asta, apoi motivate de nenumăratele căutari Google care ne implorau să scriem compunerea cu Scufița Roșie, eu am scris o aberație iar acum, dorind să dau și altor personaje șanse egale de apariție în căutările pe net,…am atacat-o și pe neprihănita de Albă-ca-Zăpada)

Mama vitregă făcu o analiză rapidă a situației și decise că e criză. Prea multe persoane la cheltuielele castelului, prea mari facturi la Electrica Pădure Nord și nici nu vroia să se gândescă la plata telefoanelor mobile și a internetului. Trebuia să reducă din cheltuieli că se duceau dracului și castelu’ și vacanțele în străinătate, ba chiar și abonamentul la spa. Era imperios să scape cât mai rapid de persoanele în întreținere! Da’ cui putea oare să-i facă felu’? Dacă era după ea, ar fi scăpat de toți, dar adevărul era că trebuia să acționeze cu precauție și calm. Se hotărî să-l păstreze pe bărbat-su că la urma-urmei salariul lui de bugetar era singura sursă de venit și mitocanul îi mai cumpăra din când în când bijuterii. Primul gând zbură către a’ bătrână. Dar era vigilentă baba, fi-i-ar atenția de gerontofilă că numa’ de pensionarii ei îi păsa! Unu’ la mână că, uitându-se la toate talk-show-urile, baba era informată: știa tot, cunoștea tot, avea o părere despre tot. După aia, baba, naiba ști’ cum, zici că era clonată: acu era în aripa de vest a castelului să asculte pe la uși, în secunda următoare o găseai prin pivniță degustând din vinu’ de colecție și flirtând cu pivniceru’, că bătrână bătrână, da’ curviștină. De fiii vitregi nici nu îndrăznea să se atingă. Tunați la sală, nătărăii mai făceau și lupte libere cu slujitorii de trebuiau să organizeze câte un interviu de angajare în fiecare săptămână. Nu aveau ei multe, da aveau mușchi și mama vitregă știa că proștii cu mușchi trebuie respectați. Deci rămânea doar neghioaba de Albă-ca-Zăpada. Albinoasa era silfidă, era aeriană, era candidata perfecta! Bănuind că telefonul ei era ascultat, mama vitregă subtiliză iphonul fiului mijlociu, înjură toate butoanele, înjură evoluția fulminantă a tehnologiei, îl mai înjură o data pe Boc după care reusi să ia legătura cu prietenii ei, ucrainienii. Folosi codul arhicunoscut (un telefon de curtoazie pentru a discuta ultimele tendințe în lirica suprarealistă coreeană) și reuși să le transmită asasinilor plătiți comanda: una bucată Alba-ca-Zăpada moartă! Echipa ucraineană, făcând cinste rădăcinilor ruse, decise că pentru o amărâtă de adolescentă emo care avea șanse mari să se sinucidă înainte ca ei să-și bea vodka de dimineața nu avea rost să se deplaseze în grup, așa că îl trimiseră pe pârlitu’ de Vanea care oricum cam ardea gazu’ degeaba curățând sângele sau meșterind bombe. Fire romantică, Vanea își făcea meseria cu pasiune și creativitate. Hotărî că nu putea pur și simplu să-i tragă fetii vreo 20 de gloanțe în cap, că modul ăsta de operare era pentru criminalii sordizi, iar el era inventiv și talentat. O invită pe Albă-ca-Zăpada la o plimbare prin pădure urzind pe drum planuri de îndeplinire a targetului lunar (adevărul era că Alba-ca-Zăpada era a 30-a clientă pe luna aia și Vanea visa la bonusul promis în contractul de angajare)

(va urma)


Anca scrie un text

In momentul in care ma asez in fata laptopului aud soneria interfonului. “Mda. Se duse inspiratia pe ziua de azi.” Tigara ardea tacuta aiurea.

“Da?”

“ Nu deschizi odata, ca dracu ma ia aici de frig?”

“Cine-i acolo?”

“Auzi, tu faci pe proasta cu mine, deschide odata ca ma inzapezesc in martie ca fraiera”

Cretina asta nu se lasa pana nu intra in bloc cu pliantele, mama ei de viata si de inspiratie, stiam io ca trebuia sa ma mut la tara sau macar in Grigorescu ca am auzit ca ala e cartier linistit

Ttttttrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr! Trrrrrrrrrrr! Trrrrrrrrrrr!!

“Asta nu e normala, acuma vine la usa cu tot felu de porcarii si idei. Da? Cine-i?”

“Auzi, tu vrei sa fii proasta pana la capat? Ma chemi, io vin prin zapada de ma fac fleosca toata si ma tii ba in fata blocului, ba in fata usii.”

“Aaaaa!” In fata mea statea o tipa cam imbatranita da’ nu mai inalta decat un copil de 8 ani, imbracata, mi-e si groaza sa spun, intr-o pelerina rosie.

“ Hai, hai nu te mai isteriza din priviri si da-mi si mie o tigara si lasa-ma sa scriu textu’ ala odata ca mai am de umblat azi.”

“Ce text?

“Cum ce text?” Textu’ postmodern cu Scufita Rosie”

“Aaaa….aaa…pai….”

“Incepi sa ma sperii cu privirea aia. Te cheama Anca?”

“Da…”

“Vrei sa scrii o postare pe blogul 3fmi.wordpress.com, asa-i? Despre mine, asa-i?”

“Paaaaaai….era doar o …. gluma despre Scufita Rosie, eu nu vroiam sa….

“Bine, bine putem incerca sa-l facem si umoristic daca chiar doresti, dar daca vrei sa stii de la mine tu nu prea ai umor. Asta e, n-ai ce-i face, dar sa stii ca faci o cafea buna.”

“Esti draguta.”

“Multumesc. Acu’ da-te mai incolo sa ma apuc de scris.”

“Cum adica…sa scrii? Ce sa scrii?

“Observ ca tie trebuie sa-ti explic ca si copiilor prescolari. Fii atenta: e adevarat ca in postmodernism autorul e mort, kaput, nu exista? E adevarat ca textul se scrie singur, ca personajele pot fi cele care scriu? Apropo, il vrei puternic postmodern sau doar mediu postmodern? Adica, vrei si niste intertextualitati sau faptul ca il scriu eu ajunge?

“Lasa, lasa ca nu am timp de parerile tale si oricum cu intertextualitatea ai rezolvat din titlu. Du-te si mai fa o cafea, ca vreau liniste. Stii ceva? Io prin padure nu ma mai duc, clar?! De cand cu postmodernismu asta noi personajele o ducem foarte greu. Dupa ce ca noi facem toata actiunea, tot noi trebuie sa scriem despre asta. Dupa aia zic de noi ca nu suntem originale, ca suntem simulacre si alte jigniri din astea. Crezi ca io vreau sa fiu simulacra? Nu ne e usor deloc in postmodernism. Parca era mai bine cu fratii Grimm. Te mai socau ei pe alocuri, dar pana la urma totul se termina cu bine si mai faceau si ei ceva munca sa nu te simti exploatat. Desi…nu aveau ei intotdeauna dreptate… Sa stii ca mie mi-a placut in burta lupului…nu asa zic si specialistii ca viata intrauterina e cea mai faina? …oricum era mai liniste decat prin padure cand te miri de unde auzi cate un tipat si poti face atac de cord cat ai zice buha…si pe cand ma intelesesem cu Iona sa facem Clubul Personajelor din Burta, hop si cretinu’ de vanator cu cezariana lui…deh, nu aveai ce sa faci, asa erau vremurile… autorul taia si spanzura plus ca habar nu am cum stia tot ce se intampla (banuiesc ca il informa unu’, naratoru’ omniscient, da nu is sigura)…brrr…ma si speriau uneori cand zbierau ca ba sa nu fac aia, ca sa fac ailalta. Si cand ai un autor, mai e cum e, da cu 2, vai si amar, asculta-ma pe mine!… Mda, deci cum spuneam NU am de gand sa o iau iar prin padure. Stai ca o buzzai pe bunica pe Skype.

Scufitzaroshie said: Buuuuuzzzzzzzz alo, mamaie, eshti pe net?

Bunika said: scufitzo, fata tu esti? era sa nu te recunosc dupa avatar k tare mult ai mai crescut. shi ce-i cu statusu’ ala bunica c’est moi?

Scufitzaroshie said: 🙂 nu eu am scris aia..anca…

Bunika said: cine-i anca?

Scufitzarohsie said: nimeni important. tu ce faci?

Bunika said: bn, da ma cam kinuie reumatismu shi lam trimis pe tataie dupa foi de varza

Scufitzaroshie said:  😦  hai ca tzi dau un link pe un forum de rheumatism ca mami lo tot laudat :-p

Bunika said: ce  mai face ma-ta?

Scufitzaroshie said: de knd o avansato corporatishtii drequ e tot DND da makr numa bate nimeni la kp. vezi k tzam dat invite pe fb

Bunika said: bn, bn. auzi ma tot spameaza unu

Scufitzaroshie said: dai do not allow

Bunika said: ii dau da nu intzelege

Scufitzaroshie said: ce id are?

Bunika said: woolfie_grimm

Scufitzaroshie said: NUL LASA INAUNTRU! ala e virus il cunosc . nai antivirus?

Bunika said: nam de knd o reinstalat bunikuto windowsu, tre reinstalat

Scufitzaroshie said: instaleaza bit hunteru’ k e bun

Scufitzaroshie said: ai instalat mah? ce tot faci

Bunika said: stai k nu o fo ushor k mio shters nishte fishiere da leo recuperat hunteru shi mio scos virusu, lo terminat :))

Scufitzaroshie said: de obicei asha face…auzi tre sa vin pe la tine satz aduc minkre

Bunika said: suna cineva la usha brb

Bunika said: era catereru cu minkre 🙂

Scufitzaroshie said: LOL

Bunika said: LOL

Scufitzaroshie said: deci nu mai vin

Bunika said: nu

Scufitzaroshie said: bn, hai ca inched, mai vb, sa intri pe fb

Bunika said: intru, intru, te pup maica sa fi cuminte

Scufitzaroshie said: ye right :-h

Bunika said :-h zi la micata ca o sun

Scufitzaroshie is offline now

“Gata, am terminat.”

“Gata?”

“Gata. L-am scris. Nu mai stau ca trebuie sa ajung la Oscaruri. Si ca veni vorba, scrie si tu despre Inglourious Basterds daca tot vrei postmodernism. Si data viitoare scrie-mi pe scufitzaroshie@aol.com si-ti trimit textu’ pe mail sa  nu mai deplasez. Te pup.”

“Mai incearca cu umoru’ ala ca poate intr-o zi….” mi-a mai strigat ea de pe scari.

M-am uitat vreo 5 minute in gol dupa care m-am reintors la laptop si am inceput sa scriu “ce caut eu pe Google..”


%d blogeri au apreciat asta: