Tag Archives: second-hand

Una scurtă…de memorie

Într-o minunată dup-amiază, când soarele arămeşte blînd vîrfurile încă înfrunzite ale copacilor unde încă mai triluie vrăbii vioaie, iar străduţa îngustă de cartier e înviorată de vestele verde-fosforescent ale muncitorilor care învîrt lopeţi, discuri de tăiat asfaltul şi alte vrednice unelte aducătoare de zglobiciune şi veselie şoferilor care pot circula doar pe un sens, zigzagînd veseli printre deluşoarele formate de pămîntul extras de deasupra conductelor ce trebuie schimbate şi pietoni, minunăţia de mine, după o zi serenă de comunicare plenară, fără iritări şi mai ales fructuoasă în frumosul şi liniştitul decor al locului de muncă, decide să îşi potenţeze zenul zilei prin inserarea minunatului fizic din dotare într-o curte mică, liniştită, în care o familie, alcătuită dintr-o doamnă simpatică (cu păr negru, lung aproape ca-n poveşti, pînă-n pămînt, norocoasă căci pămîntul este relativ aproape de vîrful creştetului ei, conform fermecătoarei vorbe „mai repede o sari decît o înconjori”)  şi un domn vioi cu un polar pătat cu ceva semuind a bomboane topite, expun spre vînzare genţi, geci, fulare, jucării şi alte ţesături indispensabile omului ferit de efortul de a-şi întoarce finanţele cu lopata. Încăperea aferentă curţii nu e mare, dar e un spaţiu de vis, unde spiritul ţi se delectează cocomitent cu culori şi mirosuri variate, cu texturi de o diversitate ameţitoare şi cu o utilizare pragmatică şi maximală a oricărui colţişor care poate depozita ceva. Un loc plin de inspiraţie de unde experienţa şi gustul deosebitei făpturi care sunt extrage două genţi absolut delicioase.

Cînd să plătesc zice doamna cea simpatică „Noa aşa o făcut şi ăsta (n.r ăsta fiind un gentleman de la vulcanizare care îşi căuta o bluză de training cu fermoar, pentru lucru) ca o doamnă – io am mai văzut-o aşa, săptămînal, mai trecea prin faţă, bună ziua – bună ziua, şi vine o dată că n-am ceva geacă pentru bărbatu-său? Şi eu întreb că noa da cam ce număr şi ea „Da NU-L cunoaşteţi pe bărbatu-meu??”… noa, vă daţi seama că m-o pufnit rîsu, apăi ce să-i zic, că io de unde doamne iartă-mă să ştiu cine-i bărba-su? „Doamnă, matale cum ai prefera, să-l cunosc sau să nu-l cunosc? ”

 

Anunțuri

Dansezi pentru cineva. Încă nu știm pentru cine

Cred că la preselecția „Dansez pentru tine” într-o primă fază se aleg cei care chiar au habar să danseze (ceva școli, cursuri de dans  sunt binevenite, dacă nu chiar obligatorii) după care începe cu adevărat munca.

–        Bun și acum să ne spui ce probleme ai…

–        Păăi… n-am…

–        Cum n-ai??!!!

–        N-am!

–        Nimic? Nimic?

–        Nimic!

–        Ceva trauma provocată de „Capra cu trei iezi” în copilarie nu-ți amintești?

–        Nu…

–        Vreo supărare a vecinei  verișoarei de gradul 5 a mamei vecinei de la parter nu cunoști?

–        Nu prea…

–        Ceva coșmaruri groaznice?

–        Nu prea îmi amintesc ce visez…

–        Profesorii te-au traumatizat în scoală că nu aveai temele făcute?

–        Eu îmi făceam întotdeauna temele.

–        Colegii te necăjeau ca te îmbrăcai second-hand?

–        Păi mă îmbrăcam din piață de la chinezi…

–        Bun, hai că asta ar fi ceva ce putem folosi, dar nu e destul. Reluăm!

–        Ai ceva probleme grave?

–        (deja rușinat) Nuu..

–        Da’ ai vrea să ai?

 


%d blogeri au apreciat asta: