Tag Archives: taxi

Din viata mea, o ora. De tae-bo

by Anku

Ma duc, dau putin din maini si picioare, transpir si in 2 luni voi avea talia de viespe pe care de fapt nu am avut-o niciodata. Va jur ca asa m-am gandit cand mi-am facut abonament la tae-bo!
Si ies eu din universul meu feeric de iepurasi si mamarute, din linistea si sereniatea vietii intre patru pereti. Prima impresie: ok, astia is deschisi la minte si accepta si categoria grea, toata lumea fericita si cu sudoare pe cap. Si porneste instructoarea muzica … I KISSED AAAAAAAAA GIIIIIIIIRL Hopa, hopa, nu e bine…nu e bine deloc!!! Stiti scena din videoclipul ala a lui Michael Jackson “Black or White” cand copilu’ preferat al cantaretului da drumu’ la boxe de-l zboara pe tac-su prin tavan? Noa, cam asa era numa’ ca mai tare! Creierul se blocheaza si repeta mecanic aceeasi chestie Imediat il da mai incet. Imediat. Imediat. Instructoarea se depalaseaza catre CD player ca sa constate ca e prea incet si sa mai adauge niste decibeli. Ok, pot sa fac abstractie de chestia asta, pot sa ma concentrez, sunt zen, am venit aici sa fiu zen… zen…zen…Siiii…. Incepem!! Ne miscam de incalzire, tropaim pe mocheta. Ha, asta e tae-bo? De asta se plangea lumea  ca e greu?? Neee.. e fain, e usor, ui’ la mine cum plutesc cu cele 100 de kile… aa, tre sa dam si din manute? Dam, dam ca doar nu e mare scofala…aaa, sa luam ganterele? ce? ganterutele alea? alea, tu??? Pai asa le dovedesc eu cand…hopa is grele, is foarte grele! Io nu pot sa le ridic, de fapt tocmai mi-am adus aminte ca am reumatism si ma dor mainile si fara gantere… hai sa ne odihnim putin, doar nu vreau acuma sa dau iar intr-o criza de oase pentru un antrenament! Nu stati, nu stati!! urla instructoarea. Auzi, stii ceva, tie ti-e usor sa vorbesti: esti tanara, ai jumatate minus 10 din kilele mele, pun pariu ca ai dormit azi noapte si sigur ai fost aici si ieri. Io vin pentru prima oara, da? Io am alt ritm!!! Hai sa mai beau niste apa sa fiu sigura ca nu ma deshidratez…Uite ce desene faine au astia pe pereti, oare le-au facut sa ascunda igrasia?…si eu ma gandeasc de ceva vreme sa pictez peretii…oare in albastru..sau.. Nu sta! Nu sta! Da din picioare!! Ok, ok, nu urla ca din picioare pot sa dau si eu putin. Hai ca iar o devenit usor. Doi pasi stanga, doi pasi dreapta…plimbare curata! Stop, stop, incotro, deci stanga, ba nu dreapta, stan ….drea …cine naiba le-o dat pe astea pe repede inainte?? Vin si io, stati putin, numa sa ma prind cu ce picior tre sa incep. Gata, suntem cu dreptul catre stanga, m-am prins! Gata? S-a terminat? Ok, la urmatorul voi fi mai atenta, am inteles ca e cu joc de picioare. Uraaa de data asta am pornit bine! Si mainile zici? Picioru stang si mana stanga? Nu??! E picioru drept si mana aferenta? NU, damn it!! Mai repede?? Da io nu am inteles care picioooooooooor si care maaaaaaaaaaaanaaaaaa Imi curge o lacrima…de fapt e transpiratie!! Ura!!  Chestia asta da rezultate. Hai, ca m-am mobilizat. Lovim cu picioarele. Ok, asta am reusit-o ca i-am tras un picior in stomac colegei din dreapta. Mai stau putin sa imi cer scuze si sa o linistesc. De ce urli ca sa nu stam, vrei sa fiu nesimtita si sa arat ca nu-mi pasa?? Si sa zica mersi ca nu am putut ridica piciorul mai sus ca ii invineteam fata!… Nu v-am spus ca am facut karate in liceu?…Oo… ce vremuri!… ce vremuri!! Imi aduc aminte ca…ok, ok, nu stau da sa nu uiti ca io vin azi pentru prima oara. Facem fandari? Asa le zice?? Tu auzi cum imi pusca genunchii? Normal ca nu auzi, ca doar ai dat sonoru la muzica la un nivel care ma impiedica si sa gandesc, daramite sa ma mai concentrez stanga, dreapta, dreapta, stanga… De aia nu ma pot tine dupa voi!!! Alergare, zici? Alergare usoare? Din asta pot!! Imi place!… Mai alergam mult? Tre sa ma las de fumat! De fapt io as mai fi alergat, sa stii da plamanii mei…data viitoare va fi mai bine. Promit! Cu genunchii la piept??!! Tu nu ai inteles ca io am probleme cu genunchii??!!! Sa mai beau niste apa ca deshidratarea asta poate fi foarte periculoasa uite ca tocmai mi-a cazut o doua lacrima…Ne relaxam?? In sfarsit ceva ce imi place!! Vezi ca se poate? De ce trebuie sa ne relaxam cu capu-n jos? Stii ca nu e bine? Stii ca ametim?? Io nu vreau sa ma risc si sa ametesc pe aci, sa cad ca dupa aia nu ma mai ridica nimeni de pe jos.. mai stau putin.. oare ce avem in frigider de mancare? Trebuia sa scot puiu’ din congelator si…Luam saltelele? Ura!  Abdomenele is specialitatea mea. Bine, erau acum 15 ani, da’ am inteles ca la abdomene e ca mersu’ pe bicicleta, nu il.. Nu facem abdomene?? In patru labe?? Ha, ha amu’ ar fi misto sa ne apucam toate de latrat!! Ridicam picioru’. Ridicam ca doar n…Stop, stop…CARCEL!! Degeaba urli ca m-am prabusit pe spate ca doar io am carcel! Cand ii avea si tu mai povestim. Uite becuuuu… ce chestie si cu lumina asta. Mare descoperire!!! Tremendous!! Cum se traduce tremendous?… Tre sa ma uit in dictionar cand ajung acasa… o sa iau un taxi sa ajung mai reped.  Abdomene? Ura! Nu asa? Da io asa faceam abdomene in tineretile mele!! De ce trebuie sa facem intotdeauna cum vor altii? Refuz! No way!! Tu nu ma cunosti pe mine, da?? Sa stii ca io nu-s manipulabila ca altii! Io am personalitate, da?? Ne oprim? Sa ne fie de bine? S-a terminat de toooooot??? Hmmm… asa repede?  Nu cred ca merita banii de abonament ca parca numa’ am stat toata ora…Ma duc acasa sa ma cantaresc si mai vedem noi…
Cum???? Cuuuuuum?? 100 de kile si 100 de grame?? M-am ingrasat??!!! Clar, nu mai duc!!! Tae-bo ingrasa!!!


Districtu’ 9 jumate

Episode I The Phavel Menace

By Anku

Discuție în troleu între el și ea, cam la 60 de ani fiecare:

Ea (timid): Biblia spune….

El (răstit): Lasă Biblia că nu mai contează! L-ai auzit pe Pavel Coruț la Dan Diaconescu aseară??

Ea (tot timid): Eu nu mă uit la….

El (imperativ): Să te uiți! Că Pavel Coruț ăsta…. zice bine, dom’le…îs niste chestii… bine dacă nu crezi, da să crezi!, că prea are dreptate…că dimineața de exemplu trebuie să ne trezim cu fața la răsărit…sau la sud…nu mai știu exact…în orice caz e foarte important, dacă crezi, dar e bine să crezi…și mai zicea el ceva… avea dreptate cu îngropatu’… ca dacă acuma ne apucăm să ne îngropăm toți, nu mai avem destul pământ, că doar sîntem mulți… are dreptate… știe ce vorbește…

Ea: Păi în Biblie…

El: Ce Biblie, femeie! Lasă Biblia!! Gata, s-a terminat cu Biblia!! N-ai auzit ce am spus? PA-VEL CO-RUȚ!!! Ăsta e noua Biblie!

Episode II Attack of the Clonuţes

By Laura

Discuţie în taxi:

Şoferul (senzaţional!!!!): Hm… oare ce să fie luminile alea acolo??? (pe cer, respectiv).

Laura (miserupist):  Îhîm, ceva avion, ori elicopter…

Şoferul (insistento-prăpăstios): Nu, să ştiţi că nu e! (imbatabil) Că avionu’ nu întoarce pe loc!

Laura (căscînd): Atunci n-o fi avion.

Şoferul (ezoterico-şoptind cu ochii-n patru): Da chiar… apropo… ce ziceţi de ozeneuri??? Credeţi în extratereştri???

Laura (atitudine de focă ironică da’ cultă): Eu nu cred până nu văd! Ihiiihihi!

Şoferul (pătruns de taina profundă a momentului): Să ştiţi! Mie mi-o spus un domn, şi dacă vă zic cine o să ziceţi că îs nebun, şi io şi domnu’!

Laura (morgă britanică):  Fiecare cu-ale lui, domnule, cine-s eu să judec??!

Şoferul (neluînd în seamă nuanţa, dar gata să rateze o curbă): … să ştiţi! Mie mi-o zis că treburile astea există! Că acuma ar fi culmea să fim (creştere volum voce, nu ne mai temem de nimic! Dăm pe faţă totul!!) numa noi în – vă daţi seama??? – Univers! Adică nu mă refer numai la sistemul nostru solar!

Laura (vocea împăciuitoare a raţiunii venite de la concert Urma): Apăi ştiţi ce? Noi să ne obţinem pita de zi cu zi, dup-aia mai vedem ce şi cum cu extratereştrii…

Şoferul (conspirativ, tremurînd, mai-mai să treacă de destinaţie): Să ştiţi că domnul ăla … el mi-o şi zis… că deja comunicăm cu EI!

Laura (ochii mari de emoţia revelării unor secrete cosmice): Cît mă costă cursa?

Şoferul (transpirat, bucuros să împărtăşească, temător de măreţia secretului): 9 lei vă rog! Da ştiţi cine e domnul ăla????? PAVEL CORUŢ!


Scufiţa Roşie în jungla urbană

by Laura

Ieşim de la Stuf cu colegii. Noi fetele plus un băiat ţuşti în primul taxi disponibil, întîmplător parcat exact în faţa locaţiei. Pe drum, colegul discută cu şoferul despre utilitatea unui GPS într-un taximetru. O lăsăm pe colega noastră sus în Gheorgheni şi eu insist să îl lăsăm şi pe baiatul coleg că doar stă tot în zonă, nu are rost să se mai plimbe pînă în Mărăşti doar pentru a se asigura că ajung eu acasă cu bine. Cădem de acord. Pe artera principală a Gheorgheniului şoferul face ceva – nu eram atentă, dar am senzaţia că a pornit înainte să termine pietonii de traversat trecerea. Tot întîmplător, tot în zonă staţiona o maşină de Poliţie rutieră. Încep sirenele, şoferul nostru o jbangheşte pe ceva străduţe, îl lăsăm pe colegul la scara-i şi cînd ieşim deasupra Iulius Small-ului ne blochează botul cîte o maşină de Poliţie. Una de-a dreapta, una de-a stînga. Şoferul umflă rapid de pe bord aparatul de taxare şi îmi suflă „Nu sînteţi cu taxiul! Noi ne cunoaştem, bine? Vă rog!” Şi iese la agenţi. După datul din mîini, pare că se milogeşte. Stau cuminte în spate. Se deschide portiera şi un poliţist mă întreabă „Sînteţi clienta domnului, nu????? Sînteţi cu taxiul, nu???”. Mă uit la el, el se uită la break-ul pe care scrie TAXI, şi sus, şi pe stînga, şi pe dreapta, şi îi zic civilizat „Nu”. El continuă „Îl cunoaşteţi pe domnul? O să fiţi chemată în instanţă, ca martor”. Îi zic „Pe domnul l-am cunoscut în seara asta, ne-am împrietenit şi acum mă duce acasă cu maşina. Dar ce s-a întîmplat?”. „Cum îl cheamă pe domnul??”. Mda. „Mie mi s-a prezentat drept Gicu…”. Domnul agent trînteşte portiera şi pleacă. Ies din maşină şi întreb frumos jandarmii dacă am voie să fumez în condiţiile date. Ei îmi oferă foc, îmi cer buletinul, şi mă întreabă ce s-a întîmplat de fapt. Le explic – l-am cunoscut pe domnul şi s-a oferit să mă conducă acasă, deşi nu sînt foarte de acord cu modelul treningului dînsului. Nu se asortează cu rochia mea roşie Mathilde. Ei îmi explică punctul lor de vedere – domnul a făcut o contravenţie rutieră. Eu devin extrem de dezaprobatoare şi îmi dau cu părerea că în ziua de azi nu mai poţi avea încredere în nimeni. Ei sunt de acord şi se interesează cum am să ajung acasă, doar n-o să merg pe jos, că e tîrziu. Între timp taxiul meu dispare cu tot cu şofer şi trening, deşi intenţionam să îi plătesc cursa. Unul dintre jandarmi se mobilizează să îmi cheme un alt taxi. Care vine, dar probabil din cauza celor două maşini de poliţie, 4 agenţi şi 3 jandarmi, omite să mai oprească lîngă trecerea de pietoni unde mă aşezasem să îl aştept. Unul dintre domnii poliţişti – cel mai în vîrstă – se oferă, strigînd de pe cealaltă parte a şoselei, să mă conducă ei, cu autoturismul de serviciu, pînă în faţa blocului, dacă mai am răbdare cîteva minute pînă termină cu procesul verbal al domnului cu Jeep decorat de nuntă, proaspăt tras pe dreapta. Le mulţumesc, dar nu aş vrea să mă interpun bunei desfăşurări a circulaţiei în urbe, şi în plus dînşii pun atîta pasiune în ce fac, încît aş simţi că le răpesc ceva dacă aş accepta să îşi întrerupă activitatea. După o scurtă discuţie cu dispeceratul taxi, în care domnul agent îşi exprimă nemulţumirea că prima maşină nu a oprit la locul solicitat, apare un al doilea taxi, în care mă îmbarc, după ce în prealabil cele două echipaje ale Poliţiei Rutiere îmi fac cu mîna şi îmi urează noapte bună de vis-a-vis. Şoferul devine extrem de gentil. La coborîre mă congratulează cu un foarte călduros „Noapte bună…. Scufiţă Roşie!”


%d blogeri au apreciat asta: