Tag Archives: umor

S-o rezolvat!

by Anku

Știți sigur că din punct de vedere blogheristic am și eu o obsesie: nu trafic, nu țâșpe mii de unici, nu glorie. Nu! Io vreau umor. Vreau să râd când scriu și vreau să râdă alții când citesc. Atât. Dacă până acum nu prea mi-a reușit, amu o rezolvat Google Chrome problema. Pentru că de vreo cîteva zile îmi tot flutură sub nas pagina cu „translate” am zis că hai să și îi închid gura. Apăi aia cu închisu’ gurei n-o prea ținut, dragii mei, că în momentu’ în care am văzut cât de hilar scriu io în engleză m-o apucat un râs isteric de mi-o bătut vecinu’ de la 4 în țeavă semn că e prea mult. Dacă știam că am atât de mult umor în engleză, păi o dădeam și io mai repede pre limba pe care o știe tătă lumea…

“Everything would have been nice if the evening did not start mugetele.

– You know that bears do not actually die, die like books with pictures of our childhood, but Muge as a cow? – Encouraged us boys.

I did not know. Adevăru him that we could live without that information. Hmm, maybe still are cows, we said we girls trying to ignore the roar.”

Doar ultima postare am reușit s-o citesc tradusă. Nu de alta, da’ din lipsă de exercițiu fizic io fac febra musculară de la râs.

 

Anunțuri

„Tangled”

by Anku

Ea în turn, el pe cal alb; nimic nou sub soare. Numa’ că ea mai deține și o tigaie cu care îl altoiește pe el (până se prinde că poate să-l rezolve în cel mai femeiesc fel posibil), el e genul infractor și egoist (rezultat al unei copilării traumatizante, normal), calul alb e nevrotic de justițiar, iar baza turnului e la o aruncătură de păr. Căci părul lui Rapunzel (ciudat nume pentru o prințesă, nu?), folosit pe post de coardă de bungee jumping din turn, scripete, arme de luptă și funie de legat intrușii, mai are și calitatea de a vindeca răni, plus niște chestii de care am mai auzit noi, gen furnizor de tinerețe veșnică și viață fără de moarte. Combinația clișeelor basmelor cu obsesiile hollywoodiene (acțiune plus umor egal succes) se regăsește perfect în Tangled. Probabil că tocmai parodierea acestor locuri comune asigură succesul filmului (da, e un film pentru oameni mari): raufăcători fioroși sunt îmbunați cât ai zice „reconversie profesională”, prilej de mărturisiri dansante cu tema I have a dream, cameleonul (personajul meu preferat) face fețe-fețe și la figurat, nu doar la propriu, amintindu-mi (cel puțin mie) de scene clasice ale cinematografiei. E un film relaxant, cu foarte mult umor, de văzut când supărările sau oboseala se adună. Aaaa … și v-aș sfătui să nu vă uitați insistent în ochii de desen animat japonez ai eroinei principale. S-ar putea să vă ia cu amețeli.


Umor tomnatic

by Anku

Pentru că e duminică și eu i-am promis Laurei că scriu ceva săptămâna asta (să știți că ea nu mă obligă să scriu, eu mă ofer!) tot ce pot face e să dau copy-paste de la alții, să sper că ei nu mă dau în judecată pentru plagiat/furt sau cin’ ști’ ce alte delicte și că măcar unii dintre voi nu sunt suprasaturați de chestiunile astea copiate de mine cu sudoarea degetelor că și să-ți asumi munca altora e destul de … sinuos (mi-am propus să folosesc cel puțin câte un neologism în fiecare postare!) Așa că dacă le-ați citit deja, nu vă mai obosiți, treceți direct la ultimul rând unde din nou vă recomand oameni care chiar știu să scrie.

I want to die peacefully in my sleep, like my grandfather. Not screaming and yelling like the passengers in his car.

The last thing I want to do is hurt you. But it’s still on the list.

Light travels faster than sound. This is why some people appear bright until you hear them speak.

If I agreed with you, we’d both be wrong.

We never really grow up; we only learn how to act in public.

War does not determine who is right – only who is left.

Evening news is where they begin with ‘Good evening’ and then proceed to tell you why it isn’t.

To steal ideas from one person is plagiarism. To steal from many is research.

A bus station is where a bus stops. A train station is where a train stops. On my desk, I have a work station.

How is it one careless match can start a forest fire, but it takes a whole box to start a campfire?

Why does someone believe you when you say there are four billion stars but check when you say the paint is wet?

Why do Americans choose from just two people to run for president and 50 for Miss America ?

Behind every successful man is his woman. Behind the fall of a successful man is usually another woman.

A clear conscience is usually the sign of a bad memory.

You do not need a parachute to skydive. You only need a parachute to skydive twice.

The voices in my head may not be real, but they have some good ideas!

A diplomat is someone who can tell you to go to hell in such a way that you will look forward to the trip.

Hospitality: making your guests feel like they’re at home, even if you wish they were.

Some cause happiness wherever they go. Others whenever they go.

I used to be indecisive. Now I’m not sure.

You’re never too old to learn something stupid.

Some people hear voices. Some see invisible people. Others have no imagination whatsoever.

A bus is a vehicle that runs twice as fast when you are after it as when you are in it.

Eu le-am (re)găsit aici, ocazie cu care am învățat un cuvânt nou în engleză încă din titlu. Da, despre „sentence” vorbesc.

Și în cinstea toamnei de octombrie pe care eu o iubesc daca nu plouă, nu e ceață, nu cad prea multe frunze, nu-și finalizează nucile zborul fix în capul meu, nu bate vântul (fenomenu’, nu omu’!) si termoficarea a început să furnizeze agentu’ (termic, nu 007) citiți un poem de toamnă (în proză) de pe unul dintre cele mai ludice bloguri. (dacă am folosit încă un neologism, data viitoare mai trebuie să caut prin dicționar după altul??)


„Regina si cu mine”

by Anku

In adolescenta aveam o carte-panaceu. De fiecare data cand eram bolnava (si frecventa racelilor era direct proportionala cu numarul testelor la matematica) ma apucam de citit cartea aia si uitam de tuse, febra si ecuatii cu grade mai mari de zero. O stiam pe de rost, aveam deja ticuri verbale imprumutate din carte si de la o vreme imi revendicam anumite fraze de zici ca eu o scrisesem. In timp ce incercati sa ghiciti daca e vorba despre “Razboi si pace” sau “Casa Buddenbrook” va spun ca era o biata carte la care radeam cu lacrimi si care ma binedispunea cat ai zice “literatura usoara”. Dupa cativa ani am devenit fan inrait al umorului britanic si daca nu treceam de anii nervosi ai adolescentei cred ca imi puneam poster cu David Lodge fix intre alea cu Hetfield si Minculescu. Cu stindardul umorului britanic in brate l-am descoperit in niste fragmente pe Adrian Mole si am zis ca mai mult nu se poate. Am ras cu lacrimi, am ras dand din picioare, am ras de am facut febra musculara, am ras pana in pragul sufocarii. Dupa aia am incercat sa fac rost de carte. Nu era. Nu era tradusa, nu era la British Council, nu era si gata. Am batut oameni la cap sa mi-o cumpere din Anglia (pardon, Marea Britanie) si cand am pus mana pe ea sa te tii hohote si lacrimi!

Bun si acum ca v-am prezentat pomu’ laudat sa va povestesc de ce ne-am adunat. Am vazut in librarii Regina si cu mine*, cred prima carte tradusa, a mamicii lui Adrian Mole, Sue Townsend. Citisem deja vreun sfert din carte (v-ati prins ca mi-am cumparat-o, da?) cand realizez dintr-o data ca nu am ras deloc. Ba ca ma mai si deprim. Cum sa nu te deprimi cand citesti ca regina Angliei (oare sa scriu cu R mare??) isi pierde “postul” ca urmare a victoriei republicanilor si tre’ sa traiasca cu toata familia din ajutorul social (si asta tocmai cand pe fundal il auzi pe Boc cum ne taie el pe noi toti, mama noastra de romani inalti ce suntem!), ca a’ batrana e bolnava rau, ca printu’ consort o ia pe ulei, cainele e in pragul inanitiei si ca in general familia regala cam trebuie sa isi taie din mobilele si covoarele istorice ca sa le intre in cutiile de chibrituri de le zice case? Regina ca regina, da cainele sa moara de foame? Din fericire imi salveaza orizontul de asteptare tocma’ clapaugu’ de Charles care isi gaseste partener de discutie pe teme de arta si istoria artei pe hotu’ de cartier, accepta propunerea asistentului social de a-si opera urechile si de a pune capat traumelor copilariei si care-si traieste libertatea, un fel de solutie a temerii terifiante de a fi candva rege, lasandu-si paru’ lung, imbracand treninguri de fas in culori viu colorate pentru a  atrage interesul vecinei plinute si ocupandu-se frenetic de gradinarit in general si de tipurile de rasaduri si balegar in special. Charles devine urgent o victima a noii oranduiri republicane care, desi in faza incipienta, reuseste sa dea semne de totalitarism si abuz, e acuzat pe nedrept, condamnat, zvarlit in inchisoare (colegul de celula frecventeaza cursurile de “creative writing” si scrie poezii!), dar evadeaza si fuge spre nord unde, stim cu totii, traiesc highlanderii si in general viata e mai verde si mai frumoasa. De salvat se cam salveaza toti (in afara de aia care mor sau ajung prin spitale cu grade inalte de securitate) prin idile mai mult sau mai putin explicite cu locuitorii reprezentativi ai minunatului cartier “Hell Close”. Comunitatea e o adunatura colorata de someri, casnice guralive, adolescenti rataciti, muncitori si borfasi care au probleme serioase in a intelege engleza standard pe care o folosesc membrii fostei familii regale si sunt, initial, reticenti la capitolul socializari cu regina “Cum sa vorbesti cu cineva al carui chip inainte il lingeai si il lipeai pe plicuri?” dar pe care foarte repede o implica in activitati precum mositul si consumatul interminabil al ceaiului.

Finalul e previzibil la fel ca si ideea (preconceputa, recunosc!) ca umorul si inocenta cretina a lui Adrian Mole sunt cam greu de egalat, iar traducerea, ca de obicei, face cu dificultate fata umorului englezesc. In rest am ras, da asa mai moderat de frica sa nu fac iar febra musculara.

*Regina si cu mine, Sue Townsend, Editura Corint, 2009, traducerea si note de Nadine Vladescu


No news is good news

by Anku

Săptămâna trecută am auzit și eu știrea care m-a lăsat mască. De pe Napocanews. Cică guvernul, armata și nu mai știu cine au trimis ajutoarele haitienilor în…Tahiti. Ăia de la napocanews (de aici o să-i scriu cu litera mică din motive lesne de înțeles) preluaseră știrea de la times.ro. Numai că acolo era banc, cam pe profilul respectivului site. Ceea ce e ușor de observat la o aruncătură de ochi mai atentă. Și când s-au prins oamenii de la napoca de banc au dat-o într-un râs gen Harap Alb. „Vaaaaai, ce bine ne distrăm noi de guvernu’ și armata care AR FI PUTUT face asa ceva…” Și dă-i și râzi și hihihi și hahaha. Alooo, alooo, napocanews, dacă te cheamă stiri și atitudini NU ai voie să bagi bancuri numa’ dacă ai rubrică de bancuri (deși, din nou, dacă te cheamă știri nu prea văd de ce ai avea o asemenea rubrică)….Aaaaaa, ați făcut o glumă? Cam ca și chirurgul care râde de se sparge că și-a operat pacientul de inimă când trebuia să-l opereze de ficat? Nu??! Nu așa?! De ce nu?? Aaaaa, așteptăm profesionalism doar de la ăia care-s responsabili de vieți și alte chestii grele? Vă dezamăgesc spunându-vă că io aștept profesionalism și de la nenea care mătură și mopuiește scara blocului (da, da avem un nene pentru acest job; trăiască mișcarea de emancipare a femeilor ura!) și când dau de un site cu știri în titlu mă aștept să citesc așa ceva! Dacă mă întrebați pe mine, eu zic că napocanews a mușcat-o și, după aia într-o sclipire de geniu, au dat-o pe glumă și într-o altă sclipire ne-au mai povestit cum alții au preluat știrea și cum oamenii din Ministerul Apărării au umor și cum i-au sunat CHIAR PE EI să le mulțumească că nu au luat în serios povestea. Știu că sună încurcat da’ cred ca așa îs și mințile celor de la știri și atitudini.

Între timp am aflat că și la teve s-a dat știrea cu ajutoarele ajunse în fosta tabără de creație a lui Gaugain. Dar de la teve de mult nu mă mai aștept la altceva, mai ales de când și agerpresu’ a comis-o cu mistrețul care a nimerit ca orbu’ Brăila.

Ooooof, parcă mi-e dor de găina care năștea pui vii…


%d blogeri au apreciat asta: