Toti oamenii presedintelui

by Anku

Ca de obicei trebuie sa fiu de acord cu mult votatul nostru presedinte care a spus ca 99% din populatia Romaniei asculta manele. Asa e, desi eu as merge catre un procent de 100%. Eu ascult manele toata ziua in mijloacele de transport in comun, furnizate de la vecinu’ de la 2 sau din masinile dotate cu boxe de discoteca mare care tin geamuri deschise la -10 grade.

Ma intreb doar: cand a debitat astea purtatorul flacarii violet unde i-a plasat pe prietenii domniei sale: Cartarescu, Liiceanu &co?

Legatura se intoarce

by Anku

Revin cu ocazia.
Urc la un moment dat intr-o masina unde pe bancheta din spate stateau la gramada vreo 4 copii (sau 5, nu stiu exact ca erau cam amestecati). Nici nu porneste nenea de la volan masina ca si incepe povestea cu turnul de veghere. Si da-i, si da-i, si da-i. Eu tac. Eu sunt religiously correct. Nenea in schimb nu e. Si da-i, si da-i, si da-i. Eu mor incet, omu vorbeste cu tonu ala plat fara inflexiuni (il stiti sigur!), copiii stau cuminti si asculta. Dupa 10 km neuronii mei isi dau obstescul sfarsit mai ceva ca soldatii lui Napoleon in campania din Rusia in timp ce se trantesc isteric de peretii capului. Tamplele se zbat sa sara afara din masina, tensiunea deja zboara catre cer, aerul….constat ca nu mai exista….si cu o jumatate de secunda inainte de izbucnirea mea nevrotica (abdicasem de la chestia aia cu corectitudinea!) un suierator scartait de frane venit de la masina din fata ne ingheata pe toti. Omu nostru pe cat de dedicat credintelor sale pe atat de bun sofer, neindraznind sa depaseasca limita de 40 km/ora in localitate, opreste nanomilimetric in spatele masinii producatoare de scartait. Redau monologul rezultat din micul incident (va dati seama ca monolog a fost si pana atunci, eu neindraznind decat sa ranjesc total neaprobator, limitandu-ma la unele… (sa le zicem) “reflectii” lansate in gand de singurii neuroni ramasi pe baricade)
Omu: “Vaaaaai, cum conduc unii!”… (pauza…. pauza…liniste…o secunda,…2,…3…eu incep sa respir, cativa neuroni se ridica de pe jos, se aranjeaza intrezarind speranta “poate nu e totul pierdut”) “Despre ce vorbeam… (nu, nu exista nici un semn care sa indice ca ar fi vreo intrebare pe acolo, v-am spus ca omu vorbea ca si chestia aia care e drumul cel mai scurt intre 2 puncte)…”despre ce vorbeam” si vag (da’ vag!) tanguitor omu nostru emite “Am pierdut legatura.” Si dintr-o data lumina se pogoara asupra lui intr-un moment mistic de revelatie absoluta: “Stiu!!!! AM PRELUAT DIN NOU LEGATURA!” (o, NU, NUUUU, NUUUUUUUUUU!!!!) si de la capat (proasta legatura!) si da-i, si da-i, „ssi clopoteii” si neuronii… si tensiunea…si aerul ….si… si…..luminaaaaaa….dupa aceea nu mai stiu ce s-a intamplat doar ca m-am trezit peste 2 sapatamani la cursul de gramatica generativa.

(Va urma)

P.S. La recomadarea celor 2 cititori ai blogului nostru ne-am lasat de scrierea cu diacritice.