Smart…

… – chestii (cum ar fi telefon, tabletă sau alt element de-ăsta de unde postezi tot ce-ți trece prin cap, retină sau urechi) neposedînd, toată fenta cu plusul zilei depinde ca și cronomentrare de cheful subsemnatei de a deschide laptopul și de a formula. Care chef, avînd în vedere c-afară beneficiem de 100 de grade cu plus, soare și alte flori a căror izbucnire sfidează orice soi de program conștiincios, organizat și responsabil, e uneori nul. În plus am mai dat și-n boala Game of Thrones care se manifestă prin urmărirea serialului online de la sezonul 1, cu ochii pișcăcioși și complet complet dezinteres față  de ideea responsabilă, organizată și conștiincioasă ”mai ai 5 ore pentru somn… mai ai 4 ore pentru somn”.

Concluzionând, reluăm aspectele și ideile pozitive pe zilele de:

– sîmbătă = expo Agraria. Mirosul de grajd, faptul că undeva, cîndva, poți efrectiv să guști rodul muncii tale = priceless. Animalele de casă, de fermă, porcii de Mangalița cu schema aia creață pe ei pe post de blană, vacile albe cu pete fine de culoarea cafelei cu lapte, caprele agitate, oile mițoase, taurii cu gușa pînă aproape-n pămînt – privirile alea a lor – incomparabile!

– duminică: plimbare pe jos până-n centru ș-o carte-n geantă (Taverna Dogelui Loredan)

– luni: ideea că săptămîna de lucru se termină marți. Cam sec așa, dar destul de energizant cît să apară aici. Lîngă o plimbare ș-o șaormă consumate ambele în Parcul central clujean, mult prea mic. Bonus, am reușit să produc pentru Hyperliteratura.ro un articol. Promis prin 3 aprilie. Mdeh.

– marți: ideea că nu toți cei care vorbesc de sus, apăsat și foarte siguri pe ei au și ceva de spus. Trebuie doar să asculți cu toate urechile deschise.

Foarte de-a plusul

… a fost pe ziua de joi că mi-am imaginat ce aș poza cu un aparat foto nou – ăl vechi fiind, pe lîngă vechi, mortus-coptus la cerința zoom (digital x4, ca sa fie clar cît de vechi e).

Bonus de mare energie pe joi fost și adăugarea Melissei Lee Price, profesoară la Teatru și Televiziune Cluj, pe Facebook și conversația subsecventă:

– eu: Hi, I added you as a friend because your speech at TedXEroilor on Saturday was enlightening

– ea: Do I know you?

– eu: Oh not personally, I am just someone in the audience

– ea: Oh, ok… no probs then. Just want to make sure you weren’t a porn site… LOL I seem to get those from time to time!

O persoană plină de energie – ceea ce e întotdeauna un plus, mai ales dacă energia e pozitivă.

Pe vineri, azi, cum ar veni, mă pregăteam să scriu despre experiența mea de recrutator fără studii de specialitate și situațiile (SF) de pe piața muncii, dar articolul ăla l-am lăsat în ciorne și zic că cel mai mișto a fost cum am povestit cu Luțu că ne luăm tractor, ba nu, două, o ea și un el, și copiii lor care se nasc cu defecte genetice vor fi ATV-uri, iar cei cu rahitism – motociclete!

Marțea

…cică sunt trei ceasuri rele. Eh, ale mele au fost bune (trei sigur au fost bune) fiindcă am stat la povești în tete-a-tete și apoi am mers prin oraș în ploaie de vară, cu mirosul specific de umed și verde.

Cel mai plusăcios lucru pe ziua de azi a fost că am primit și acceptat o propunere de a redacta cărți. Cărți bune, cărți utile, cărți cu efect! Ideea de a face o muncă a cărei miză e palpabilă, sau vizibilă, sau și dacă nu e, există mă face de-a dreptul să zbor! Căci voi fi o pupăză din TEI, hehe!

Grămezi…

… de detalii, din care alegem energiile pozitive pentru zilele de:

– joi:  seară în oraș cu Luțu, beri și papică. Ar trebui să fie ceva normal, sau chiar banal, dar nu e deloc așa. E rar și mișto, bonus o înghețată londoneză și iaca sursa de bun și frumos!

– vineri: pe terease cu prietene vechi, nevăzute anul ăsta. Timpul naibii, cum trece el ca nebunul!

– sîmbătă: TedX Eroilor! Puteți vedea discursurile online, nu mă bag la dat cu opinia – domnul Trofin, domnul Segă și domnul Schuster rămîn de excepție în acest peisaj.

– duminică (dimineața):

– luni: am redescoperit bucuria somnului de dup-amiază în timpuil săptămînii. Ca-n școală, nu alta!

Fan

… al modei n-am fost eu niciodată. Merg pe principiul comod și în ultimii trei ani, colorat. Dar cu toate astea mi s-a pus o pată pe marca Desigual. Da mare pată! Cu atît mai mult cu cît nu e ceva ce să găsești prin magazine. Sau nu prin alea unde mă vîr eu. Și iaca de unde răsare azi impulsul de energie: dînd un ochi razant cu prin renumitul second hand clujean Tabita (renumit fiindcă nu te prea poți apropia de produsele de învăluit trupul decît în perioada de reduceri) kaboom! ce-mi lovește mie retina?? Le one and le only fusta Desigual, eclectică și complet inegală și șuie! Stop a mea! Detalii:

Quantum Leap…șa

… o preiau de la Corina. Iată prin ce căutări s-a ajuns pe la noi:

– cena trimalchionis = detașat cel mai bun tag al tuturor timpurilor pe 3fmi (deși postarea e despre un vis și mă gîndeam că va fi foaaarte ezoterică și absconsă și nu va ateriza nici franțu pre dînsa). Traducere, comentariu, oamenii se interesează în draci  despre această minunată scriere!

– filme adulți – cîtă inocență trebuie să ai ca să nu cauți direct ”porno”?

– reproducerea la mamifere – hmmmmm… să zic, să nu zic??

– stiu ceva despre autorul fratii grimm – în mod evident, nimic!

– poze cu compunere despre piticii albei ca západa – poze? cu compunere????? păi și cum mai copiezi? în Photoshop?

– fursecuri oana cuzino – ăăă, cred că le face din fandare. Și termenul corect e ”furscuri”, că ale ei nu conțin E-uri.

– i.s.t.h. oradea – cadea – retur, destinatar necunoscut

– legare de prietenii pe net , găsirea marii iubiri şi întâlniri – mmmm de Facebook bagsama că n-ați auzit!

– cum sa scriu -semnele de punctuatie – mda, nu-i ușor.

– analizati adjectivul aparusera – se acordă în gen, număr și caz cu substantivul ”ei, ele”

– bloggerilor culinari nu au autoritate – aci e altă mîncare de pește!

– expresii ale totalitarismului in filmul animal farm – wow! respect, bro!

– cand nevasta nu-i acasa ma du cu capul de masa – ăă, bine, te duc.

– vopsirea hainelor cu sfecla rosie – permanentă.

– ginecodenta –  wow! respect, bro!

– the detectiv adjectiv – For Chrissake, please be a foreigner!

– ce sa faci la toti nii greu – unora chiar mai mult decât altora!

– vreau si eu prezentarea subiectului d’ale carnavalului – cine o mai vrea? hai că dăm, s-ajungă pînă-n fund la taxatoare!

Și leapșa goes on…

Nasul

… meu începe să semene cu un bot de furnicar, de la atîta suflat. Dar passons, că nu sîntem acilea să ne lamentăm. Pe ziua de ieri a fost un plus faptul că mi-am dat seama, într-o discuție cu buna și colega mea prietenă că:

– există o categorie de oameni care ființează cu convingerea că ei nu mai pot învăța nimic de la cei inferiori (ca vîrstă, ierarhic, financiar, ca intelect, număr de țări vizitate, perechi de pantofi posedate, etc. ș.a.m.d.). DAR tot ei ”învață” și se hrănesc din știința unora mai tari ca ei, superiori lor pe un anumit domeniu (în genere legat de afaceri) și musai cu un renume dacă nu internațional, măcar la nivel de țara noastră. Acuma nu că asta ar fi cine știe ce revelație, dar pe mine una mă ajută să merg înainte și s-o iau mai lejereanu.

– trebuie să avem grijă de limba română. Din punctul meu de vedere e o necesitate, nu mai e (doar) un motiv de virale și de ”vai ce ne-am rîs de ăla că nu știe scrie”. Nu e deloc de rîs.

Azi a fost absolut megalitic că, trebuind să ne programăm la analize decontate de CAS, ne-am plimbat la 8 dimineața, pe jos, prin soare și căldură, în sfîrșit căldură, cu un suc și patiserii în brațe și ciripeli în jur, mirîndu-ne ca niște micuțenii. Și toate astea în timpul săptămînii. Ma-xim! (Tind să cred că oamenii nu au fost făcuți ca să șadă în birouri în timpul zilei, zic!)

 

Nişte…

…zile deştepte, în sensul romantic, de trezire şi luciditate.

Duminică nişte culori clare, în timp de ploaie, nori curgînd vertical şiraguri peste fazani lîngă căi ferate.

 

Finalmente

… apăru și ceva soi de primăvară.

Joia a fost alimentată energetic de faptul că m-am apucat să recitesc Gargantua – un deliciu lingvistic și de un umor absolut demențial! Aveam în copilărie o ediție voalată la chestiile licențioase pe care o citeam cu mare drag, deși pricepeam destul de puțin – realizez acum. Bonus, în prefață am dat peste un termen mi-nu-nat: Opus Maccaronicum. Tre să îl încetățenesc cît de curînd, că merită realimentat cu vînă. Fantastic cît de actuale pot fi lucrurile astea de acum 600 de ani!

Vineri a fost foarte tare vremea și mersul cu autocarul pe vremea aia și moțăiala în autocar sub nori plumburii, dar cu mult verde în jur.

Azi am tras prima poză cu un copac înflorit, spre pseudo-consternarea unui paznic ezitant între a mă lua la rost și  a se retrage pîș-pîș.

Tîrîrea

… la 5 de la job spre casă nu prea are note vioaie, adică e un traseu bătucit și cam gri pe parcursul căruia te uiți în gol (desigur, dacă nu ești la volan). Ieri însă, marți, a fost extrem de fain că pe podul de la IRA, un pod inestetic și aiurit rău, era o mamă care în timp ce mergea își ținea copila de mîinile ridicate, să facă piruete, sub un cer aiurit, de parcă numai ele două erau în univers.

Azi am constatat că am un fir alb, ceea ce mi s-a părut tare amuzant, deși l-am extras cam prea grijulie și pus peste sîmburele uscat de mango de pe pervaz.

În plus, am observat că multe multe dintre ”plusurile zilei” vin pe cale vizuală. Hm, trebuie să mă gîndesc la asta. Am deocamdată niște teorii via Dan Ariely și cursul lui de Behavioral Economics, dar trebuie să le încheg, deci nu le dau acu drumul în eter.