Post festum

by 3fmi

Scufiţa Roşie în jungla urbană

by Laura

Ieşim de la Stuf cu colegii. Noi fetele plus un băiat ţuşti în primul taxi disponibil, întîmplător parcat exact în faţa locaţiei. Pe drum, colegul discută cu şoferul despre utilitatea unui GPS într-un taximetru. O lăsăm pe colega noastră sus în Gheorgheni şi eu insist să îl lăsăm şi pe baiatul coleg că doar stă tot în zonă, nu are rost să se mai plimbe pînă în Mărăşti doar pentru a se asigura că ajung eu acasă cu bine. Cădem de acord. Pe artera principală a Gheorgheniului şoferul face ceva – nu eram atentă, dar am senzaţia că a pornit înainte să termine pietonii de traversat trecerea. Tot întîmplător, tot în zonă staţiona o maşină de Poliţie rutieră. Încep sirenele, şoferul nostru o jbangheşte pe ceva străduţe, îl lăsăm pe colegul la scara-i şi cînd ieşim deasupra Iulius Small-ului ne blochează botul cîte o maşină de Poliţie. Una de-a dreapta, una de-a stînga. Şoferul umflă rapid de pe bord aparatul de taxare şi îmi suflă „Nu sînteţi cu taxiul! Noi ne cunoaştem, bine? Vă rog!” Şi iese la agenţi. După datul din mîini, pare că se milogeşte. Stau cuminte în spate. Se deschide portiera şi un poliţist mă întreabă „Sînteţi clienta domnului, nu????? Sînteţi cu taxiul, nu???”. Mă uit la el, el se uită la break-ul pe care scrie TAXI, şi sus, şi pe stînga, şi pe dreapta, şi îi zic civilizat „Nu”. El continuă „Îl cunoaşteţi pe domnul? O să fiţi chemată în instanţă, ca martor”. Îi zic „Pe domnul l-am cunoscut în seara asta, ne-am împrietenit şi acum mă duce acasă cu maşina. Dar ce s-a întîmplat?”. „Cum îl cheamă pe domnul??”. Mda. „Mie mi s-a prezentat drept Gicu…”. Domnul agent trînteşte portiera şi pleacă. Ies din maşină şi întreb frumos jandarmii dacă am voie să fumez în condiţiile date. Ei îmi oferă foc, îmi cer buletinul, şi mă întreabă ce s-a întîmplat de fapt. Le explic – l-am cunoscut pe domnul şi s-a oferit să mă conducă acasă, deşi nu sînt foarte de acord cu modelul treningului dînsului. Nu se asortează cu rochia mea roşie Mathilde. Ei îmi explică punctul lor de vedere – domnul a făcut o contravenţie rutieră. Eu devin extrem de dezaprobatoare şi îmi dau cu părerea că în ziua de azi nu mai poţi avea încredere în nimeni. Ei sunt de acord şi se interesează cum am să ajung acasă, doar n-o să merg pe jos, că e tîrziu. Între timp taxiul meu dispare cu tot cu şofer şi trening, deşi intenţionam să îi plătesc cursa. Unul dintre jandarmi se mobilizează să îmi cheme un alt taxi. Care vine, dar probabil din cauza celor două maşini de poliţie, 4 agenţi şi 3 jandarmi, omite să mai oprească lîngă trecerea de pietoni unde mă aşezasem să îl aştept. Unul dintre domnii poliţişti – cel mai în vîrstă – se oferă, strigînd de pe cealaltă parte a şoselei, să mă conducă ei, cu autoturismul de serviciu, pînă în faţa blocului, dacă mai am răbdare cîteva minute pînă termină cu procesul verbal al domnului cu Jeep decorat de nuntă, proaspăt tras pe dreapta. Le mulţumesc, dar nu aş vrea să mă interpun bunei desfăşurări a circulaţiei în urbe, şi în plus dînşii pun atîta pasiune în ce fac, încît aş simţi că le răpesc ceva dacă aş accepta să îşi întrerupă activitatea. După o scurtă discuţie cu dispeceratul taxi, în care domnul agent îşi exprimă nemulţumirea că prima maşină nu a oprit la locul solicitat, apare un al doilea taxi, în care mă îmbarc, după ce în prealabil cele două echipaje ale Poliţiei Rutiere îmi fac cu mîna şi îmi urează noapte bună de vis-a-vis. Şoferul devine extrem de gentil. La coborîre mă congratulează cu un foarte călduros „Noapte bună…. Scufiţă Roşie!”