De 3 zile. (-N)coace

by Pan I. Sangelicus

Ziua 1, marţi

De bunã dimineaţã durere. De dinţi. Dentista în concediu de maternitate. Dar revine la cabinet. În august.

Pe la prînz rãsare-o scurtã. Nu o quickie. O scurtã la dreapta. Mîna dreaptã. De la şoarec, zis şi mouse.

Dup-amiazã trecut drumul dupã materie de pipat. Poftã de Bake Rolls. “Vedeţi cã s-au scumpit!” –  (vorbind la telefon) “Nu-i hibã, cît? 3,5?” (erau 3,2). “7,9”. “Ha? …?” –“S-au introdus greşit în sistem… nu le pot scoate decît aşa. Dar pe desearã se rezolvã!”. “Lãsaţi. Vin mîine”.

Ziua 2, miercuri

Farmacie. “Pentru tendonitã aveţi ceva?”. “Daaa, sigur! Avem ceva foarte foarte bun, aici”. “Cît costã?” “20,90 lei”. “Altceva nu aveţi?”. (voce de tapir cu spini în coadã) “…dacã mã lãsaţi un pic sã caut…”. “Vã rog. Aştept. A, aţi gãsit şi la 8,2 lei…”

La operã. “Paiaţe”. Se vãd doar extremele scenei. Din motive de doamnã pe rîndul din faţã. Cu coadã. Lungime medie. Tapatã. Foarte tapatã. Scenarii care includ foarfeci, brichete, arici şi gumã de mestecat mestecatã. La pauzã schimb de locuri cu Luţu. “Bunã seara, eu sînt Prologul” (clovnul Tonio). Luţu pufneşte. “Am  înţeles ‘ eu sînt proctologul’!”. Pufnitura se dubleazã.

Ziua 3, joi

Se stricã televizorul. În garanţie. Numãr de service 1 (fix). Nu rãspunde nimeni. Numãr de service 2 (fix). Nealocat. Numãr de service 3 (mobil). “Nu, nu ne ocupãm noi. Încercaţi la numerele de fix”. Se sunã la producãtor. Operatorul recomandã sunarea la numãr de service 1 (fix), 2 (fix). A, nu rãspunde nimeni? Oferã numãr de service 3 (mobil). Aaaaaa, nu se mai ocupã? Oferã numãr alt service, 4. Mobil. Sunã. Cineva rãspunde. Garanţie sau post-garanţie? Ce fel de aparat? Ce problemã? Sigur, veniţi mîine cu televizorul în ambalajul original cu tot setul de acte. A nu, noi nu ne deplasãm la domiciliu.

Cicã se încãlzeşte vremea pe weekend.

Mersul gandacului

by Am

Sunt un gandac. Nu va ganditi la Kafka, va rog! Ganditi-va la cum merge un gandac.

Ca sa va ajut am sa va spun ca exista un specimen de barbat care se misca asemenea unui gandac. Iarasi, va rog sa nu va ganditi la cine stie ce comportamente sau tratamente pe care le-am suportat eu sau altele/ altii, ci efectiv la modul in care individul merge fizic pe strada: capul va fi tot timpul putin aplecat spre inainte ascuns intre umeri iar mainile le tine la distanta de corp, cu pumnii stransi, usor flexate din antebrat. In miscare individul isi va misca intotdeauna mainile si picioarele iar restul corpului va ramane nemiscat. ( Initial, ii comparam pe acesti indivizi cu motanii vagabonzi din Tom si Jerry, dar acum mi-am dat seama ca greseam fantastic, ei se misca precum gandacii!)

Gandacul e „fix”, inainteaza miscandu-si numai picioarele. Isi trimite inainte antenele si apoi decide daca se misca in directia respectiva sau nu, dar nu isi traieste miscarea. La faza asta pot spune ca sta mai bine decat mine, eu sunt un gandac prost si auto-distructiv: imi trimit inainte antele dar uneori fac miscarea respectiva oricum chiar daca ea ma poate „sinucide un pic” si o traiesc…din plin.

Inaintez prin viata din inertie, am pornit-o cu munca apriga dintr-o saptamana de ianuarie anul trecut si nu ma mai pot opri, inertia miscarii creeaza la randul ei miscare si o aura de „om de sacrificiu”; m-am saturat sa tot iubesc fara limite si fara conditii si acum inaintez in viata prin NESIMTIRE, am inceput sa gatesc si cred ca mancarea mea e cea mai buna, merg incontinuu si am inceput sa merg plangand dar nu ma mai pot opri, merg ca sa merg.

Sunt un gandac foarte prost!

Am senzatia ca toata tara asta este un gandac chior: toti stim ca nu e bine cum si incotro mergem dar daca mergem inseamna ca „inca mai merge”, la ce sa ne plangem si sa ne stresam in plus? nu mergem?! si mergem, sigur mergem!