Jumătate de cronică de sfert de concert

by Anku

(Ursus Cluj Fest)

Când au făcut parcările alea imense mall-urilor m-am întrebat cui Doamne folosește ditamai spațiul ăla imens ca infinitul la P(o)lus…Și mie, mi-am rușinat eu cârcoteala maladivă în istorica întâmplare din 15 august. Unor paznici tembeli, mi-am spus aseara, care se cred Sfântu Petru si te tot dirijează să nu cumva să intri cu mașina în parcare, că să te tot duci până dai de câmp si de acolo te descurci că doar nu mai e raiu’ lor acolo. Și ne-am dus…, ne-am dus…, ne-am mai dus un pic, prin spate pe la Polus până când jbeng! într-un loc de semi-parcare (nu am lovit nimic, da’ așa de repede am sprintat spre locul liber din cauză că mai erau vreo 5 mașini în competiție de am și auzit instantaneu o interjecție care nu era jbeng, da’ mie imi place asta mai mult). Și după aia iară du-te și du-te where no one has gone before, prin niște cotloane de mall până ieși la fântâna pe care o știi și după care parcă te mai poți orienta.

Drept să vă spun eu vroiam să prind măcar un pic de Zdubi (pe care îi ratasem la zilele metropolei Câmpia Turzii din motiv de Maiden), că la Iris sigur nu apucam că eu la ora 10 cel târziu trebuie să fiu în casă (la mine!) și oricum mă consolam că filmul cu Iris îl mai văzusem eu. Când am ajuns m-au lovit zdrăngănelile celor de la Vița de vie și vreo cațiva bași în piept de nici azi nu mi-am revenit (I’m getting old, I know…). Părerea mea față de formația asta e cam ca cea a Elveției față de războiul mondial, dar recunosc că așteptam să termine odată, să vină Zdubii (ora 10, Cenușăreasa, etc etc). Când Despot a zis că mai cântă 3 piese și se cară am vrut să întreb câte!? CÂTE?!! DECI CÂTE??!!, da’ am zis că mai bine nu-l stârnesc. Și a terminat. Și param-pam-pam prezentatorul (nu era Ursulescu) anunță că urmează…Puya. Despre Puya nu știam nimic în afara de faptul că are un cap rotund, frumos; habar nu aveam cum se scria numele lui până acum juma’ de minut când am dat căutare pe net ca să fiu sigură că scriu articole bine documentate. Nu prea știu ce o cântat că eram atentă la niște dansuri de rugby-iști din echipele emisferei sudice, da’ am ciult urechea la întrebarea aia pe care urăsc să o aud în Cluj adresată unui grup mai mare de 1 persoană. “Cu cine țineți: cu CFR sau cu U?” Cu Liverpool – da’, dacă nu i-am răspuns lui Despot am zis că nu are rost să mă obosesc cu ăsta. Pe când să plec Puya a început să sune bine, da’ numa pentru că băgase CD-u’ cu We Will Rock You (cred că rămăsese în combină de la Despot…) și era de fapt siderat că mulțimea tot accentua aia cu rock pe când el se chinuia să deturneze spre cuvântul celebru cu rezonanță asemănătoare.

Și iar am luat-o prin labirinturile de la Mall să găsim mașina, elaborând creativ ideea mașinii vorbitoare care să urle din parcare “AICEA ÎS, IDIOTULE, UNDE M-AI LĂSAT!” Când am și găsit-o deja se auzea fluiera lu’ Roman &co, da’ nu mai era loc de întors. Nici noi, nici mașina. Așa că după vreo niște ture (în sinea mea mă rugam să mai fim in Cluj!) prin locuri total necunoscute, puțin teren viran cât să traumatizăm toba (mașinii, că a Zdubilor încă se auzea bine) și o ieșire în drumul național cu deturnare spre cel local am ajuns acasă ca să mai ies la 11 jumate seara pe balcon să deslușesc ce se mai aude de la concerte, dar se auzeau: 1. niște bețivi urlători în blocul din față, 2.manele de la vecinu’ și 3. un avion care căuta disperat Aeroportul Cluj. Da’ nu pot spune că nu am fost la concert și întotdeauna există o dimineață bună în care să recuperez trecutul!

Ieurooooooovizion…și echipa națională, binențeles

M-am îmbrăcat aseară în steagul românesc și am hotărât să fiu patrioată, natională, sora cu râul, ramul si devreme acasă pentru a vedea meciul naționalei. Și eurovizionul, opțional. Era deja repriza a 2-a a meciului cu Ucraina când m-am prins eu că trebuia să țin cu ăia îmbrăcați în roșu, nu cu ăilalți. Moașă-sa de galben subliminal!! În fine, bănuiesc că nu doriți analiză de meci de la cineva care habar nu are care-i echipa națională. Mai faină a fost discuția cu vecinul.  Mă, ai văzut meciu’? Ce meci? Cum ce meci? România cu Ucraina! Si? Păi, o condus a’ noștri cu 2-1 și după aia România o luat-o cu 3-2. El stă puțin și se gândește și o plasează tipic ardelenește în vinclu: Noa, las că-i  binie! O fi…

Bun, comut pe Eurovizion și îmi manifest din nou spiritual patriotic rugându-mă la Sfântul Andrei să fim măcar pe penultimul loc. Deși, de data asta, știam în ce culori evoluează ai nostri, habar nu am cine și ce o cântat. Pentru România prestau la greu Gianina și Leo: ce cântece, ce punctaje, ce emoții? Eu mă concentram să ascult ce comentau ai noștri: ba că una e lebăda tristă de la Varșovia, ba că unu’ e dalmațian, ba că unu’ de ce cântă si altu’ de ce vorbește, ba că uite-o pe Morticia… Că erau într-o ceața totală despre cum apărea punctaju’ destul de clar pe ecran, că mai încurcau steagurile (e greu cu Federația Rusa ca ei e mulți!) e la fel de evident precum faptul că TVR e societate nu știu de care și nu intră sub incidența tăierilor bugetare. Felicitări Gianina și Leo pentru un binemeritat loc in TVR!

Din viata mea, o ora. De tae-bo

by Anku

Ma duc, dau putin din maini si picioare, transpir si in 2 luni voi avea talia de viespe pe care de fapt nu am avut-o niciodata. Va jur ca asa m-am gandit cand mi-am facut abonament la tae-bo!
Si ies eu din universul meu feeric de iepurasi si mamarute, din linistea si sereniatea vietii intre patru pereti. Prima impresie: ok, astia is deschisi la minte si accepta si categoria grea, toata lumea fericita si cu sudoare pe cap. Si porneste instructoarea muzica … I KISSED AAAAAAAAA GIIIIIIIIRL… Hopa, hopa, nu e bine…nu e bine deloc!!! Stiti scena din videoclipul ala a lui Michael Jackson “Black or White” cand copilu’ preferat al cantaretului da drumu’ la boxe de-l zboara pe tac-su prin tavan? Noa, cam asa era numa’ ca mai tare! Creierul se blocheaza si repeta mecanic aceeasi chestie Imediat il da mai incet. Imediat. Imediat. Instructoarea se depalaseaza catre CD player ca sa constate ca e prea incet si sa mai adauge niste decibeli. Ok, pot sa fac abstractie de chestia asta, pot sa ma concentrez, sunt zen, am venit aici sa fiu zen… zen…zen…Siiii…. Incepem!! Ne miscam de incalzire, tropaim pe mocheta. Ha, asta e tae-bo? De asta se plangea lumea  ca e greu?? Neee.. e fain, e usor, ui’ la mine cum plutesc cu cele 100 de kile… aa, tre sa dam si din manute? Dam, dam ca doar nu e mare scofala…aaa, sa luam ganterele? ce? ganterutele alea? alea, tu??? Pai asa le dovedesc eu cand…hopa is grele, is foarte grele! Io nu pot sa le ridic, de fapt tocmai mi-am adus aminte ca am reumatism si ma dor mainile si fara gantere… hai sa ne odihnim putin, doar nu vreau acuma sa dau iar intr-o criza de oase pentru un antrenament! Nu stati, nu stati!! urla instructoarea. Auzi, stii ceva, tie ti-e usor sa vorbesti: esti tanara, ai jumatate minus 10 din kilele mele, pun pariu ca ai dormit azi noapte si sigur ai fost aici si ieri. Io vin pentru prima oara, da? Io am alt ritm!!! Hai sa mai beau niste apa sa fiu sigura ca nu ma deshidratez…Uite ce desene faine au astia pe pereti, oare le-au facut sa ascunda igrasia?…si eu ma gandeasc de ceva vreme sa pictez peretii…oare in albastru..sau.. Nu sta! Nu sta! Da din picioare!! Ok, ok, nu urla ca din picioare pot sa dau si eu putin. Hai ca iar o devenit usor. Doi pasi stanga, doi pasi dreapta…plimbare curata! Stop, stop, incotro, deci stanga, ba nu dreapta, stan ….drea …cine naiba le-o dat pe astea pe repede inainte?? Vin si io, stati putin, numa sa ma prind cu ce picior tre sa incep. Gata, suntem cu dreptul catre stanga, m-am prins! Gata? S-a terminat? Ok, la urmatorul voi fi mai atenta, am inteles ca e cu joc de picioare. Uraaa de data asta am pornit bine! Si mainile zici? Picioru stang si mana stanga? Nu??! E picioru drept si mana aferenta? NU, damn it!! Mai repede?? Da io nu am inteles care picioooooooooor si care maaaaaaaaaaaanaaaaaa Imi curge o lacrima…de fapt e transpiratie!! Ura!!  Chestia asta da rezultate. Hai, ca m-am mobilizat. Lovim cu picioarele. Ok, asta am reusit-o ca i-am tras un picior in stomac colegei din dreapta. Mai stau putin sa imi cer scuze si sa o linistesc. De ce urli ca sa nu stam, vrei sa fiu nesimtita si sa arat ca nu-mi pasa?? Si sa zica mersi ca nu am putut ridica piciorul mai sus ca ii invineteam fata!… Nu v-am spus ca am facut karate in liceu?…Oo… ce vremuri!… ce vremuri!! Imi aduc aminte ca…ok, ok, nu stau da sa nu uiti ca io vin azi pentru prima oara. Facem fandari? Asa le zice?? Tu auzi cum imi pusca genunchii? Normal ca nu auzi, ca doar ai dat sonoru la muzica la un nivel care ma impiedica si sa gandesc, daramite sa ma mai concentrez stanga, dreapta, dreapta, stanga… De aia nu ma pot tine dupa voi!!! Alergare, zici? Alergare usoare? Din asta pot!! Imi place!… Mai alergam mult? Tre sa ma las de fumat! De fapt io as mai fi alergat, sa stii da plamanii mei…data viitoare va fi mai bine. Promit! Cu genunchii la piept??!! Tu nu ai inteles ca io am probleme cu genunchii??!!! Sa mai beau niste apa ca deshidratarea asta poate fi foarte periculoasa uite ca tocmai mi-a cazut o doua lacrima…Ne relaxam?? In sfarsit ceva ce imi place!! Vezi ca se poate? De ce trebuie sa ne relaxam cu capu-n jos? Stii ca nu e bine? Stii ca ametim?? Io nu vreau sa ma risc si sa ametesc pe aci, sa cad ca dupa aia nu ma mai ridica nimeni de pe jos.. mai stau putin.. oare ce avem in frigider de mancare? Trebuia sa scot puiu’ din congelator si…Luam saltelele? Ura!  Abdomenele is specialitatea mea. Bine, erau acum 15 ani, da’ am inteles ca la abdomene e ca mersu’ pe bicicleta, nu il.. Nu facem abdomene?? In patru labe?? Ha, ha amu’ ar fi misto sa ne apucam toate de latrat!! Ridicam picioru’. Ridicam ca doar n…Stop, stop…CARCEL!! Degeaba urli ca m-am prabusit pe spate ca doar io am carcel! Cand ii avea si tu mai povestim. Uite becuuuu… ce chestie si cu lumina asta. Mare descoperire!!! Tremendous!! Cum se traduce tremendous?… Tre sa ma uit in dictionar cand ajung acasa… o sa iau un taxi sa ajung mai reped.  Abdomene? Ura! Nu asa? Da io asa faceam abdomene in tineretile mele!! De ce trebuie sa facem intotdeauna cum vor altii? Refuz! No way!! Tu nu ma cunosti pe mine, da?? Sa stii ca io nu-s manipulabila ca altii! Io am personalitate, da?? Ne oprim? Sa ne fie de bine? S-a terminat de toooooot??? Hmmm… asa repede?  Nu cred ca merita banii de abonament ca parca numa’ am stat toata ora…Ma duc acasa sa ma cantaresc si mai vedem noi…
Cum???? Cuuuuuum?? 100 de kile si 100 de grame?? M-am ingrasat??!!! Clar, nu mai duc!!! Tae-bo ingrasa!!!

Ofensiva norvegiană (II)

By Anku

Recunosc fără rușine că până la cărțile defunctului Cotidianul nu prea știam mare lucru despre literatura norvegiană (bine, în afară de piesele lui Ibsen care e atât de mare că mi-e și frică să-i scriu numele)….dacă stau bine să mă gândesc nu știam prea multe nici despre Norvegia (cum îl cheamă, oare pe președintele lor… că tot îmi scapă…?…)

Așa că, pentru a suplini lipsa de informații geo-politice și statal-organizatorice am zis să citesc ceva de prin zonă, iremediabil impresionată fiind eu de literatura nordică de când am citit „Cum simte domnișoara Smilla zăpada” a danezului Peter Hoeg.

În acest context, „Beatles”-ul lui Lars Saabye Christensen suna bine (Beatles întotdeauna sună bine!) mai ales că îmi fusese recomandată de cineva plusând cu o traducere de Sanda Tomescu Baciu care predă la Litere în Cluj și despre care auzisem doar lucruri bune.

Cartea merge pe rețeta de succes pentru mine: adolescență-neadaptare-ratare stropită cu mult alcool pe fundalul acordurilor băieților din Liverpool (nu ăia care joacă mâine cu Unirea, ăialalți!) Mda…pentru mine așa a fost și nu am mai avut impresia aceasta cu nici o carte: că muzica e dominantă, că o aud din momentul în care deschid cartea așa cum auzi o cutie muzicală. Dar muzica celor 4 prieteni din roman, Kim (naratorul), Gunnar, Seb și Ola, se aude din ce în ce mai încet pe măsură ce aceștia merg către maturitate și drumurile lor nu mai urmează aceeași potecă  pe care uneori mergeau la pescuit (știu că sună a clișeu, da chiar era o potecă acolo!), dovadă a faptului că muzica trăiește în noi mult mai intens la o anumită vârstă, că idolii mor în rutina și resposabilitatea lui „m-am făcut mare”, că uneori visele nu mai cresc o dată cu noi, că lumea merge înainte orice ai face tu. Și când nu se întâmplă așa rămâi, la fel ca și Kim, un refugiat în afara societății, client de manual al azilurilor.

Romanul rămâne o mărturie a emancipării (politică, socială, culturală) începută în anii 60, a deschiderilor postbelice (uneori șocante) întrezărind primele trăsături ale culturii pop.

Vă recomand să citiți cartea: vă turnați un pahar de vin, vă așezați confortabil, deschideți cartea și așteptați să cânte. După aia vă uitați la meci!

Despre deliciile serii de simbata

by Gonga

Simbata seara… Unii ies in oras, fie pentru ca e “trendy”, fie pentru ca vidul intelectual incepe sa doara. (Cum poate durea vidul? Pai, nu ati auzit de migrene?) Plictisul cu propria persoana, boala foarte raspindita in lumea noastra. Un suc, povesti despre ultimele “mobile” si ochii roata dupa gagici/masculi mai “ca lumea” decit fraierul/fraiera cu care isi omoara timpul.

Doi (cred) dintre vecinii mei fac sex sau cel putin scot sunete ce indica acest gen de activitate care, uneori, permite perpetuarea speciei. Mai invioreaza si ei etajul, ca, in rest, miros de mincare sau tigari producem cu totii.Altii doi se despart, pe culoarul etajului, cu el linistit si ea care plinge si il intreaba, inutil:”Nu era vorba ca ne intemeiem o familie? Nu asa ai promis?”, adica nimic nou sub soare.

Stirile zilei nu sint, de fapt, stiri. Mutu e tot dopat (fiecare face ce stie mai bine), Boc se agita si incearca sa ne convinga ca tara e OK si el e prim-ministru. In Haiti au descoperit, sub darimaturi, un tip care traia dupa 15 zile de la cutremur. Si? Noi traim in Romania de atita vreme, care-i spilu?

Un patinator artistic roman crede ca are sanse la o medalie la Olimpiada de iarna (da, inca se mai tine), in spiritul vesnicei sperante de la noi, aproape niciodata confirmata de impliniri.

Prin oras, oamenii normali iau cina in familie. Tot mai putini. Dar nici asta nu e stire.

Ah, da! S-a scumpit transportul local, cadoul obisnuit la inceput de an. Orificialitatile ne trimit scrisori ca sa ne convinga ca totul e bine, laptele si mierea curg (aveti grija unde calcati!), ciinii au covrigi in coada, dar cu E-uri (covrigii, ciini doar de prin 2015), iar bunul simt singereaza.

La radio, Mark Knopfler face lucruri ciudate cu chitara. Oamenii obisnuiti nu pot cinta/gindi atit de simplu si frumos.

La teveu, papagali. Pe Realitatea, Antene sau pe National Geografic.

Cu un pic de noroc, omul de linga noi ne face sa zimbim.

Vecinii aceia nu se mai imperecheaza. Au dat-o pe muzica tehno, ceea ce nu e decit alta confirmare a faptului ca aproape nimic din ce e important nu dureaza suficient. Simbata seara…

Compact de ocazie

by Anku

În vremea studenţiei mele, când afacerea transportului cu microbuze şi autocare încă nu izbucnise circulam foarte des cu autostopu’/ocazie/iamănene (nu vă gîndiţi la prostii!) La un moment dat urcăm (nu eram singură) la un „nene” într-o dubiţă. Nici nu apucăm să ne aşezăm comod şi să emitem un politicos „Să-ţi deie Dumnezeu sănătate” şi alte urări sincere din inimi îngheţate (era iarnă) că vocea de la volan tună în plin anotimp friguros întrebarea care era să ne ducă în neant: VĂ PLACE COMPACT??!!!! Îngheţul de afară era adiere de zefir pe lângă frigul care ne-a paralizat sufletele. Teroarea din noi a scos un comun „daaaaa” firav cu rugăminţi acerbe la orice forţă superioară de a nu da greş. „BINE, a fulgerat din nou vocea, CĂ ACUMA L-AM DAT JOS PE UNU’ ÎN CÂMP CĂ NU-I PLĂCEA!” Privirea de gheaţă a şoferului a început a se lumina numai când am inceput a urla impreună cu el „Aaaaaaaaaaltuuuuuuul deeeeesiiiiiiiiiiiguuuuuuur te va iuuuuuuuuuubiiii maaaaaaaaai muuuuuuuuult, vaaaaaa fi uuuuuuuuun aaaaaaaaaaaaaaaaalt inceeepuuuut!!!!” şi am ştiut că scăpasem!
Multă vreme după aceea m-am intrebat dacă ăla pe care îl dăduse jos era mort sau viu în momentul expulzării din dubiţa rockului autohton…..
(va urma pentru că am circulat prea mult cu acest gen de mijloc de transport)
P:S. (fără legatură cu ce am scris mai sus) AM încă nu are net. Nici tv (if you are wondering). Da’ şi când o aveeeeeaa……….