Cainii latra, eutanasierea trece

by Anku

Zilele astea, ziare, televiziuni, bloguri si alte asociatii (ba chiar si baba de vis-à-vis) au sarit de cu…vant in sus in apararea cainilor. Bravo! Ne-au demonstrat bunatatea crestina, care la noi mult prea des ramane la nivel verbal, dar e si asta un inceput (sau eternul mijloc). Dar as avea si eu o intrebare (a se citi “enervare”): “Cum de niciodata, indiferent de cate orori vedem, la tv sau, hai sa recunoastem, chiar pe strazi, nu ne mobilizam la acest nivel pentru salvarea copiilor?” Nici o vedeta sau persoana publica nu apare sa ne spuna cum doneaza ea teren pentru construirea de centre maternale cu personal calificat, cum a adunat ea de pe strazi copiii carora le-a dat de mancare, cum s-au infiintat organizatii care sa militeze si sa schimbe mentalitatea referitoare la protectia copilului, sa ia odata statul asta si sa-l dea cu capu de pereti pana pune la punct un sistem functional si bine organizat care sa lucreze in favoarea copiilor? Ne-am oripilat putin cand am auzit de asistenta maternala care a ucis un copil [hai sa recunoastem ca ne-a priit o astfel de stire, doar face, in primul rand, audienta (al doilea rand nu mai exista!) ], ne ingrozim cand auzim de copii batuti cu bestialitate, abuzati in cele mai sadice moduri, legati de lanturi, infometati, tranformati in infractori, lasati in plata Domnului, dar nu facem nimic, nu se schimba nimic! Zilele trecute am auzit stirea despre un copil lasat in grija bunicilor care ajunsese la spital in coma alcoolica, iar statul il pansase, il carpise putin si-l trimisese inapoi in grija bunicilor (eu zic ca ar fi trebuit sa-i dea si o sticla de whisky ca am inteles ca vinu’ il incercase deja copilul!) Cand vor decadea din drepturi tiganii din Faget (si de oriunde din tara asta!) care iarna de iarna dorm in corturi si isi cara copiii plin de bube si purici dezbracati si ca vai de lume si orice “parinti” care sunt incapabili sa-si creasca progeniturile? Cand va veni statul sa preia copiii ai caror parinti sunt la munca in tari cosmopolite ca sa-si mai poate cumpara foite de aur si pentru tapetul din a cinspea camera a vilei (poate asa vor intelege acesti parinti ca nevoile emotionale ale unui copil primeaza in fata celor materiale)? Cand vor exista centre specializate care sa asigure acestor copii un trai mai bun decat au in familiile lor? Cand vor exista centre pentru copiii cu probleme in care parintii sa gaseasca macar sprijin moral? Daca ati auzit de asa ceva, va rog spuneti-mi si mie sa ma inscriu la voluntariat. Eu nu am auzit…

Nu am nimic cu cainii (maidanezi sau nemaidanezi), dar poate ar trebui sa ne regandim prioritatile si sa realizam ca salvarea asta a societatii romanesti (pe care toata lumea o cauta, dar cu resemnarea lui nu se mai poate face nimic) va veni prin EDUCATIE! Sa acceptam faptul ca incepem acum si ca rezultatele se vor vedea nu maine, ci peste cativa zeci de ani, ca nu o mai putem face pentru noi, ci pentru copiii nostri (da, copiii astia care merg la ore de pian si de engleza). Sau daca motivul asta nu e destul de bun sa-l alegem pe cel pragmatic: copiii carora azi le intoarcem spatele ne vor plati pensiile si vor organiza asistenta sociala pentru batrani cand noi vom fi cu pampersul in curtea azilului. EI, nu cainii! Si poate LOR le vom cere in cativa ani votul. Nu cainilor.

No news is good news

by Anku

Săptămâna trecută am auzit și eu știrea care m-a lăsat mască. De pe Napocanews. Cică guvernul, armata și nu mai știu cine au trimis ajutoarele haitienilor în…Tahiti. Ăia de la napocanews (de aici o să-i scriu cu litera mică din motive lesne de înțeles) preluaseră știrea de la times.ro. Numai că acolo era banc, cam pe profilul respectivului site. Ceea ce e ușor de observat la o aruncătură de ochi mai atentă. Și când s-au prins oamenii de la napoca de banc au dat-o într-un râs gen Harap Alb. „Vaaaaai, ce bine ne distrăm noi de guvernu’ și armata care AR FI PUTUT face asa ceva…” Și dă-i și râzi și hihihi și hahaha. Alooo, alooo, napocanews, dacă te cheamă stiri și atitudini NU ai voie să bagi bancuri numa’ dacă ai rubrică de bancuri (deși, din nou, dacă te cheamă știri nu prea văd de ce ai avea o asemenea rubrică)….Aaaaaa, ați făcut o glumă? Cam ca și chirurgul care râde de se sparge că și-a operat pacientul de inimă când trebuia să-l opereze de ficat? Nu??! Nu așa?! De ce nu?? Aaaaa, așteptăm profesionalism doar de la ăia care-s responsabili de vieți și alte chestii grele? Vă dezamăgesc spunându-vă că io aștept profesionalism și de la nenea care mătură și mopuiește scara blocului (da, da avem un nene pentru acest job; trăiască mișcarea de emancipare a femeilor ura!) și când dau de un site cu știri în titlu mă aștept să citesc așa ceva! Dacă mă întrebați pe mine, eu zic că napocanews a mușcat-o și, după aia într-o sclipire de geniu, au dat-o pe glumă și într-o altă sclipire ne-au mai povestit cum alții au preluat știrea și cum oamenii din Ministerul Apărării au umor și cum i-au sunat CHIAR PE EI să le mulțumească că nu au luat în serios povestea. Știu că sună încurcat da’ cred ca așa îs și mințile celor de la știri și atitudini.

Între timp am aflat că și la teve s-a dat știrea cu ajutoarele ajunse în fosta tabără de creație a lui Gaugain. Dar de la teve de mult nu mă mai aștept la altceva, mai ales de când și agerpresu’ a comis-o cu mistrețul care a nimerit ca orbu’ Brăila.

Ooooof, parcă mi-e dor de găina care năștea pui vii…

Despre deliciile serii de simbata

by Gonga

Simbata seara… Unii ies in oras, fie pentru ca e “trendy”, fie pentru ca vidul intelectual incepe sa doara. (Cum poate durea vidul? Pai, nu ati auzit de migrene?) Plictisul cu propria persoana, boala foarte raspindita in lumea noastra. Un suc, povesti despre ultimele “mobile” si ochii roata dupa gagici/masculi mai “ca lumea” decit fraierul/fraiera cu care isi omoara timpul.

Doi (cred) dintre vecinii mei fac sex sau cel putin scot sunete ce indica acest gen de activitate care, uneori, permite perpetuarea speciei. Mai invioreaza si ei etajul, ca, in rest, miros de mincare sau tigari producem cu totii.Altii doi se despart, pe culoarul etajului, cu el linistit si ea care plinge si il intreaba, inutil:”Nu era vorba ca ne intemeiem o familie? Nu asa ai promis?”, adica nimic nou sub soare.

Stirile zilei nu sint, de fapt, stiri. Mutu e tot dopat (fiecare face ce stie mai bine), Boc se agita si incearca sa ne convinga ca tara e OK si el e prim-ministru. In Haiti au descoperit, sub darimaturi, un tip care traia dupa 15 zile de la cutremur. Si? Noi traim in Romania de atita vreme, care-i spilu?

Un patinator artistic roman crede ca are sanse la o medalie la Olimpiada de iarna (da, inca se mai tine), in spiritul vesnicei sperante de la noi, aproape niciodata confirmata de impliniri.

Prin oras, oamenii normali iau cina in familie. Tot mai putini. Dar nici asta nu e stire.

Ah, da! S-a scumpit transportul local, cadoul obisnuit la inceput de an. Orificialitatile ne trimit scrisori ca sa ne convinga ca totul e bine, laptele si mierea curg (aveti grija unde calcati!), ciinii au covrigi in coada, dar cu E-uri (covrigii, ciini doar de prin 2015), iar bunul simt singereaza.

La radio, Mark Knopfler face lucruri ciudate cu chitara. Oamenii obisnuiti nu pot cinta/gindi atit de simplu si frumos.

La teveu, papagali. Pe Realitatea, Antene sau pe National Geografic.

Cu un pic de noroc, omul de linga noi ne face sa zimbim.

Vecinii aceia nu se mai imperecheaza. Au dat-o pe muzica tehno, ceea ce nu e decit alta confirmare a faptului ca aproape nimic din ce e important nu dureaza suficient. Simbata seara…