Monthly Archives: Octombrie 2010

Viitorul nu sună deloc

Vroiam să scriu …

… despre cum nou-apărutul radio rock (cred că pe 92,2 în Cluj) nu mă lasă să muncesc pentru că trebuie să lălăi…

… o postare intitulată „Fascinația fotbalului” în care să vorbesc despre Bute, echipa de gimnastica a României si Andre Agassi…

… un articol documentat despre avionul de pasageri doborât de ruși în anii ’80 (1980!)…

… despre cum am stat o jumătate de oră gândindu-mă la ițele compromisului după ce am citit articolul lui Mihnea Măruță (îl găsiți in blogroll)…

… niște reflecții lingvistice pornind de la perechea româno-americană Rozmarin-Rosemary

… despre faptul că încă nu am găsit un film care să depășească o carte (oare există?!), dar că am găsit actori care să-mi submineze imaginația…

… o aberație despre cura de slabire, în ciuda tuturor revistelor glossy (urăsc cuvântul ăsta!), dar, pentru că nu mi-a reușit aberația cu Albă-ca-Zăpadă în continuarea celei cu Scufița Roșie, am decis să renunț la genul ăsta…

… despre obsesivele reclame la telefonie mobilă…

… despre chestii care mă enervează…

… și despre locuri frumoase în România…

… despre wordpressu’ care scrie cu greșeli…

… despre cărți, multe, multe cărți și cum aș face un blog doar despre cărți, dar inutilitatea lui mă dezarmează…

Vroiam să scriu, … dar nu voi scrie…


Păpuși…

O artă de mult uitată, cu puțină istorie și multă culoare…

Expoziţia va fi deschisă în perioada 25 -31 octombrie, după următorul program:

luni – vineri: 9.00 -19.00

sâmbătă – duminică – 10.00 – 18.00


Scaunele

by Laura

Congresul Blondelor la Sofia.

Reporter: “De ce unele blonde stau pe margine si nu participa la mars?”

Blonda: “Pai nu toate inteleg ce se petrece.”

***

ORL-ista de la clinica particulara catre mine: “Buuuun. Deci la virsta de 7 ani ati suferit o interventie chirurgicala la amigdale. Amigdalectomie, cum o numim noi. Mai tineti minte motivul medical pentru care vi le-au scos?”

***

Un anticariat din Romania a pus taxa pe privit. Daca nu cumperi nimic, platesti 1 leu.

***

Bute: “Nu am cu cine sa ma bat. Toti ma refuza”

***

Orange Romania catre prietena mea R. “Va trimitem factura pentru modem prin posta. E urgent? Stati linistita, in 10 zile ajunge la dumneavoastra.”

***

Dansez cu tine batuta si sirba, by Adi Mutu. Adica a agresat un ospatar sirb, cu 7 zile inainte sa i se termine suspendarea de 9 luni.

***

Întoarcerea lui Voda Lãpuşneanul (B1 TV). Decor otoman: Guţã Ştirbu.

***

Un domn tuciuriu stirb cu caruta trasa de magarus, catre mine: “Hai in Mercedes, dom’soara!”

***

Un oficial de la Gloria Bistrita: “Sintem prostii prostilor! Singurii care nu i-am dat gol lu’ Dinamo!”


Sacrifice

…în așteptarea celor 275 de postări despre Vonnegut pe care le pregătește  Anca …

Cu drag, inepuizabilei, inegalabilei, imuabilei…România

 

Mai multe postere aici


In dulcele stil clasic

By Laura

Motto:

The step trece eu rămân.

Din ce în ce mai pre- /stre- /intere-santă. De goana cotidiană zic. De-aia, sigur, avem nevoie în jurul nostru de ultra-portabilitate, interconectivitate, mobilitate, multifuncţionalitate. Orice trebuie să fie conectabil la orice altceva (prin mufe, porturi,Wi-Fi, 3G, Bluetooth, IrDA). Toate năzdrăvăniile şi dispozitivele de comunicare/ stocare/ măsurare/ înregistrare/ ce mai vreţi voi se micesc, intră la apă, capătă forme halucinante, se răsucesc la 360 grade, se pliază şi se desfăşoară precum corturile migratorilor (adică ţac-pac), uşoare ca pînza de paing, dar rezistente ca unghia de mamut. Şi se sincronizează unele cu altele. Şi redau (din ce în ce mai) multe formaturi de fişiere.

Laptop clasic? S-avem pardon, e desuet precum izmana bunicului – util, dar complet depăşit, ca vocabulă. Acum categoriile sînt mult mai specifice: netbook, notebook, flybook, palmtop, iPad, PDA. Telefon celular? Ei aş! Blackberry, iPhone, GPhone, SmartPhone (adicătelea PDA cu redare audio), dual sim-uri sau chiar dual-screen-uri, touchscreen (pregătiţi-vă de full surface touchscreen, urmează. Şi de anul ăsta şi telefoane mobile care funcţionează pe bază de hidrogen).

Uneori mi-e dor să trag de mînerul orizontal al frigiderului Fram ca să iau cratiţa cu lapte cu caimac de 1 deget jumate, să îmi petrec după-amiaza inserînd în unitatea orizontală dischete şi aranjîndu-le pe categorii, mi-e dor de cîntarul cu greutăţi, de telefonul cu fise, de pick-up şi magnetofon şi radioul cu unde ultrascurte, de telefonul fix alb cu disc şi de televizorul cu lămpi cu funcţionare pe bază de pumni, de stilou cu peniţă şi de călimară şi de sugativă. Şi de filmele pe VHS (în interpretarea vocală a doamnei Nistor).

Şi mi-e dor de încă ceva: de limba care se vorbea pe cînd tehnologia nu era aşa de avansată. De cuvintele pline, onctuoase, dure, regionale, naive, de frazele stufoase sau banale, de construcţia vorbei ne-sughiţate şi ne-mprestriţate cu haşdedeuri, usebeuri, haşdemeiuri, biţi, baiţi, gipiesuri, elsidiuri, leduri, depeiuri, empepatru, rîpîmîuri şi sîmîsîuri.

Probabil şi de-aia citesc eu în fiecare an „Fraţii Jderi” (varianta fizică din colecţia Patrimoniu, nu pe E-Reader). Cartea aia mă ţine cu picioarele pe glie.


Dodo

Îmi amintesc de vremea-aceea…

Chitară. Gene luni. Râs molipsitor. Voință. Geacă vorbitoare. Depardieu. Mâncăruri delicioase. Cu brândză. Ghivece pictate. Nopți de povești. Cabană la munte. Bătăi cu frișcă. Orhidee-n păr. Conversații interminabile. Gin. Curaj. Jurăminte că nu mai bem gin veci. Voință. Cântece. Curaj. Rochițe vesele. Lăsat pe spate, târziu. Da,cum să nu, haideți să listăm lucrarea de  licență la 1 noaptea.  Și iar chitara cu gașca de altădată… For ever. Prietenii știu de ce.


Batman, batman…

Dacă vă plac zburătorii…


%d blogeri au apreciat asta: