No comment

„Doamna profesoara, cum se spune downloadeaza in engleza?”

clasa a 11-a …

Haiku

Vântul de toamnă
Bate deşi
Castanele nu-s coapte.

(Matsuo Basho)

Ai naibii căţei!

Mai bine mă car acas’.

Scuterul tace.

(un anonim român prevăzător)

Această prezentare necesită JavaScript.

3 dame cu manșoane

Feliuța, holdana și șeica prezintă: azi, pagina 276 din dexonline sau ce sinonime am găsit noi la „femeie frumoasă„.

FEMEIE FRUMOASĂ alivancă, amazoană, animal, bucățică bună, cadână, damă cu manșoane, exemplar, feliuță, holdană, o grădină de fată, mandarină, mesadă, piesă de elicopter, pralină, șeică, șerpoaică, vampă.

Asasinatu-mi-l-au pe Yoda

by Anku

La ProTv cu traducerea. Ca mie asta imi placea la Yoda. Nu ca umbla saracutu cu toiag, da’ sarea mai ceva ca Usain Bolt cand era vorba de o lupta sau ca, lasand la o parte culoarea verde-broasca si urechile, semana cu o sora de-a bunicii. Imi placea ca vorbea din partea ailalta a ecranului. Si oricat ma straduiam eu sa nu ma concentrez pe subtitrare tot imi sarea ochiu’ si nu rezona deloc cu asteptarile mele. Asa ca fostii „ pro-fesionisti” de la postul tv amintit, care multa vreme n-au calcat pe langa traduceri si care ma surprindeau cu traduceri inventive, i-au cam rapit din farmec lui Yoda punindu-l sa respecte topica gramaticii academiei. Poate oamenii au zis sa nu faca abuz de cratime sau poate era cam complicat sa rasfoiasca „Indreptarul ortografic, ortoepic si de punctuatie”. Poate de cand am vazut tradus „I broke my father’s safe” „Am dat o spargere, da’ tata e bine” ar fi trebuit sa-mi dau seama ca si trustul Pro poate sa o ia pe aratura. Si o ia destul de des ca drumurile la noi is cam pline de gropi.

In materie de traduceri preferatele mele raman doua aberatii pe care le-am auzit acum multi ani la TVR la niste desene animate. „You missed me!” zice un soarece fericit ca pisica nu a reusit sa-l loveasca si cretinii traduc „O sa-ti fie dor de mine!”, iar a 2-a implica o pasare ce tocmai murise iar proprietarul se tanguia „He kicked the bucket” si binenteles ca traducerea a fost „Pasarea a lovit galeata”. O fi lovit-o, da poate in copilaria ei…Sau poate ca nu am fost eu atenta… Si uite asa ma duce gandul la colegul meu din generala care a eludat logica traducand „My father is busy” „Tatal meu e autobuz”. Si colegul meu, la fel ca unii (nu toti!) traducatori,  a ajuns departe. Prin guvern, la ora asta.

In rest…cea mai interesanta chestie citita pe net saptamana trecuta am gasit-o aici.

Nota: Eu am vrut sa scriu cu diacritice, dar laptopul nu. El e seful. Sa aveti o saptamana faina!

România. Instantanee.

(Întîmplări adevărate cu români în secolul XXI)

1. Personaje: Ea (româncă, 30 şi ceva de ani, mamă a unui copil sub 2 ani), Şeful de echipă (român, aproape 50 de ani), Corul antic (românce, babe)

Decor: curtea bisericii în construcţie

Mijloc de comunicare: viu grai şi gesturi

Ea (calmă, politicoasă, ton egal): „Bună ziua. Nu vă supăraţi, locuiesc într-unul din blocurile din apropiere şi am o întrebare: ştiu că lucraţi şi … noa, dar este posibil nu folosiţi drujba între 1 şi  4 sau măcar 3 după-masa? Doar drujba, atît. De o săptămînă copilul meu sare din somn de la zgomot şi abia reuşesc să îl liniştesc pînă seara”

Şeful de echipă (şterge jumătatea inferioară a feţei cu dosul palmei, şterge dosul palmei de salopetă, scuipă, împinge gospodăreşte cascheta mai spre ceafă): „Ntz. Nu să poate doamnă! Noi lucrăm aci! Măăăăă! Bă Mărine! Unde mama dracu’ aţi pus mă cărămizile???” (pleacă)

Baba 1 (se uită pieziş la Ea, în timp ce prefiră un rozar): „Da îi BISERICĂ! Cum să nu mai lucre???”

Ea (stăpînită): „Al meu e un COPIL!”

(apar alte babe, toate în negru, cu baticuri şi batiste şi cu diverse obiecte de cult)

Corul antic (voci amestecate, pline de revoltă): „… venim în fiecare zi…. să nu lucre??…. trebă să gate! … biserica noastă! …matale doamnă SIGUR nu eşti ortodoxă! … De aia ai ceva cu noi!”

Cortina.

2. Personaje: El (român, aproape 30 de ani, tată al unui copil de 1 an), o ea (asistentă cabinet pediatrie, vîrstă incertă, uşor sîsîită)

Decor: El – în bucătărie, cu mobilul ţinut între umăr şi ureche, pregăteşte mîncarea copilului; ea – la birou, în cabinet.

Mijloc de comunicare: telefon

El: „Bună ziua, vă sun pentru o programare…”

Ea (mestecînd): „Îhîm” (înghite) „Doamna doctor e în concediu”

El (un pic panicat): „Păi… fiţi amabilă, cînd revine doamna doctor?”

Ea: „Da. La revede…”

El (agitat): „Numai un pic… să vedeţi… noi avem o trimitere decontată care e valabilă doar o lună, de asta aş vrea să….”

Ea (ton profesionist spre agresiv): „Deci atîta e valabilă, o lună. La revedere” (închide)

3. Personaje: Ea (româncă, aproximativ 30 de ani, profil: fără partener), un el (român, 40 şi ceva de ani, profil: căsătorit)

Decor: site internaţional de „online dating”

Mijloc de comunicare: mesaje scrise

El: „Hi”

Ea: „Salut :)”

El: „putem povesti pe yaho mess?”

Ea: „Nu prea, sunt la job”

El: „adaugă-mă şi pe mine în listă cînd ai timp cu id xxxxx, da?!”

Cortina.

4. Personaje: necunoscute

Decor: oricare

Mijloc de comunicare: spam

„Bună ziua,

Prin prezentul e-mail subsemnatul Mihai-Mircea va rog să-mi

comunicaţi mai multe informaţii referitoare la domeniul dv. de activitate,

domeniul de activitate şi specificul site-ului dv. şi eventual dacă este

cazul vă rog să-mi comunicaţi oferta actuală de bunuri sau servicii a dv,

sau ori ce informatie pe care o consideraţi dv. necesară pentru o mai bună

informare.

Prin prezentul e-mail sunt de acord şi ACCEPT COMUNICARI COMERCIALE DIN PARTEA DV. pe viitor ori de cate ori considerati dv. Necesar”

LATER EDIT, cu multumiri catre comentatorii inteligenti 🙂

„Personaje: un el cu ochelari gen matrix; o ea cu multe cumparaturi, un copil zglobiu, babe, multe babe

Decor: un autobuz cu etaj

Mijloc de comunicare: viu grai

Autobuzul ajunge in statie. Urca ea, cu plasele intr-o mana, cu copilul in alta. Cere doua bilete dus pana la statia X. Ii da o bancnota soferului si ii spune copilului, care era deja la jumatatea scarii, sa nu urce la etaj. El ii da doua bilete si un rest. Ea, uitandu-se la bilete: cel mic nu are reducere? El, enervat de intrebare: nu mi-ati specificat ca are reducere. Ea (gandindu-se: asta e nebun, e un copil de sase ani!): dar nu se vede ca e un copil? El, impasibil, un sfinx cu ochelari negri: eu nu vad nimic. Ea: va mai trebuie o pereche de ochelari. Tot ea: bine, acum sper ca ati vazut, imi schimbati biletul? El: nu. Vi l-am dat pe acela, de ce sa il anulez? trebuia sa specificati ca e vorba de un copil; asta sa va fie de lectie pentru data viitoare. Ea, printre dinti: cum va numiti domnule, sa stiu cine m-a servit asa de politicos? El: eu nu am un nume. sunt un numar: 183.

Respectiva se retrage pe un scaun plina de nervi, asteptand sa ajunga la destinatie. Parca pentru prima oara cele 15 minute dureaza cat o ora. Primeste cuvinte de consolare de la babe (ale lor nu e ca ale noastre) si recomandari neaparat sa faca reclamatie. Cand autobuzul ajunge aproape de casa, apasa pe butonul care ii indica soferului ca trebuie sa opreasca in urmatoare statie. Coboara cu multele-i plase intr-o mana, cu copilul in cealalta, abtinandu-se sa spuna obisnuitul “Multumesc!”

Cortina se lasa.”

by Morringain, pe Pandora’s

Lenea

by Laura

Pap o pară şi m-am zemuit. Dacă nu îmi era extrem de lene la finalul ăsta de săptămînă tomnatecă, aţi fi avut poze marcă proprie cu:

–         una bucată cea mai meseriaşă locomotivă cu aburi existentă în România, sesizată de subsemnata în gara Oradea: se spune că are 5000 CP (cai putere, pentru doamne), comparativ cu una „uzuală” care are doar 2000 Cp, şi că „ăştia de la CeFeReu au de gînd să o rebage în circulaţie pe ceva linie de soiul Orient Express” (citat din domnul corpolent cu haină maron deschis care mergea în faţa mea spre peronul de la linia 3). Am căutat în schimb o poză, aşa, să vă faceţi o idee.

–         una bucată scenă Alice în Ţara Minunilor, conţinînd: eu şi tata încărcînd în maşină cumpărăturile şi cotrobăind după pungi pe bancheta din spate, o dubiţă de UK plină de chestii colorate – cam cum are trupa lui Scooby Doo, din care coboară în primă fază nişte fete îmbrăcate în şalvari cu un catralion de culori şi cu papioane idem la gît, urmate de un tip cu melon a la Magritte, vestuţă, şi nişte catalige semi-dubioase, arcuite, cu care ţopăia destul de graţios, ca un flamingo, spre deliciul trupei de jucători în nisip din Orăşelul Copiilor. Pitoreşti şi relaxaţi. Continuarea aici. Chapeau! (Sau Melon!)

–         una bucată … nu, mai multe bucăţi puiuţi de animale cum ar fi pisicuţa Chartreux (2 buc.) şi căţelul Beagle (2 buc.), care se hîrjonesc precum boabele de porumb în cuptorul cu microunde – adică doi cîte doi în vitrina pet shop-ului. Foarte draguţi, simpatici etc. Da mi s-o făcut o milăăăăă…Recunosc, pe ei nu mi-a fost lene să îi pozez, dar pur şi simplu nu am vrut.

Dar mi-a fost lene şi gata.

A, ba nu, că mai e şi ăsta: