Don’t Ask the Chinese Guy

by Moniku

Sambata a fost si la noi. Ma duc la magazinul chinezesc sa cumpar carucior (asta dupa ce m-am uitat in portofel si am realizat ca nu-mi permit unul de firma si dupa ce am dat o tura prin supermarketuri si am vazut ca vand tot chinezarii dar cu pret mai mare). Vine o doamna sa ne explice ce si cum. Simpatica foc, dar la intrebarea: „Si cum se ridica bara din fata?” ridica frumusel din umeri si afirma ca nu se pricepe, ia instructiunile, citeste, se uita din nou la carucior si declara: „Nu se ridica”. „Hmmm, insistam noi, dar cine s-ar pricepe mai bine?” Doamna, arata cu capul spre chinezul-patron al magazinului. „Pai, zic, sa-l intrebam pe dansul”. Doamna, cu o atitudine dispretuitoare nu numai la adresa sus-mentionatului chinez, ci probabil la adresa intregii natii raspunde: „Da, cine se intelege cu el???!!!”
Eu, insistenta ca de obicei, ajung la casa, ii explic chinezului care nu stia nici romana, nici engleza nelamurirea mea, pare ca intelege, i se lumineaza fata asiatica…si zice, aratand spre carucior: „Copil-aicea”. Hai, no?
Asa ca, daca tot l-a pomenit Laura pe Murphy, as adapta o lege de-a lui: „Daca iti cumperi un obiect nou, si incerci orice si nu merge POATE AR FI BINE SA CITESTI INSTRUCTIUNILE. ORICUM, NU IL INTREBA PE CHINEZ!” Mai ales ca numele altui magazin chinezesc, Ye Shi, denota o mica ruptura intre marketing si comunicare.

Anunțuri

5 responses to “Don’t Ask the Chinese Guy

  • 3fmi

    by Anku
    Instructiunile erau in chineza?

  • Moniku

    Daaaaa, dar erau desene din care te puteai prinde :).

  • Laura

    Sandy Bell? Sau ce desene?

  • dodo

    1. Moni, dear, chiar tre’ sa-i intrebi pe chinezi cum se ridica „bara din fata”?! Da’ copilu’ cum l-ai facut???
    2. Apropo de chinezi… Am iesit odata cu Maia intr-un parculet de joaca, unde s-a intalnit cu Bogdi, iubitul ei (sunt statornici; au deja trei ani impreuna… de fapt, atata au cu totul:)). Copilul, foarte protector… Sarea sa bata pe orice flacau se uita mai insistent sau incerca sa vorbeasca cu fiica-mea: „Maia e pumoasha si e plietena mea!”. Stiind-o in siguranta, ne-am asezat pe o banca si am inceput sa povestim despre ce altceva decat.. criza economica, reduceri de salarii, etc. Dupa un minut, intorc capul, copiii nicaieri. Intram in panica. Incepem sa-i strigam si sa-i cautam peste tot. In piateta respectiva (ca peste tot, de altfel) un magazin chinezesc. Cand aruncam o privire inauntru, aproape de intrare stateau aliniati vreo 3 tipe si 2 tipi, toti chinezi, si, in fata lor, copiii nostri de manuta, la cumparaturi. Bogdi ii intreba rastit si pocit daca au scule! Chinezii se uitau la ei speriati de ziceai ca-s in timpul unui hold-up. Ce intelegeau ei prost romana, cand interlocutorii erau 2 pitici ce vorbeau si ei foarte corect… va dati seama. Ne-am imprastiat de ras si i-am strigat sa iasa afara din magazin. Maia, ascultatoare a suspinat ca le-am intrerupt partida de shopping si a iesit. El, nu. „Bogdi, nu ai bani!” „Ba am, veji?” si scoate din buzunar un leu. „Maia, she sha cumpal?”
    Bun venit in lumea copiilor!

  • Moniku

    Dodo,dear,
    1. 🙂
    2. Si copiii de 3 ani cumpara in ziua de azi de la chinezi? Stii cum puteai sa-i convingi sa iasa din magazin? Sa le fi zis: Copii, ye shi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: