In dulcele stil clasic

By Laura

Motto:

The step trece eu rămân.

Din ce în ce mai pre- /stre- /intere-santă. De goana cotidiană zic. De-aia, sigur, avem nevoie în jurul nostru de ultra-portabilitate, interconectivitate, mobilitate, multifuncţionalitate. Orice trebuie să fie conectabil la orice altceva (prin mufe, porturi,Wi-Fi, 3G, Bluetooth, IrDA). Toate năzdrăvăniile şi dispozitivele de comunicare/ stocare/ măsurare/ înregistrare/ ce mai vreţi voi se micesc, intră la apă, capătă forme halucinante, se răsucesc la 360 grade, se pliază şi se desfăşoară precum corturile migratorilor (adică ţac-pac), uşoare ca pînza de paing, dar rezistente ca unghia de mamut. Şi se sincronizează unele cu altele. Şi redau (din ce în ce mai) multe formaturi de fişiere.

Laptop clasic? S-avem pardon, e desuet precum izmana bunicului – util, dar complet depăşit, ca vocabulă. Acum categoriile sînt mult mai specifice: netbook, notebook, flybook, palmtop, iPad, PDA. Telefon celular? Ei aş! Blackberry, iPhone, GPhone, SmartPhone (adicătelea PDA cu redare audio), dual sim-uri sau chiar dual-screen-uri, touchscreen (pregătiţi-vă de full surface touchscreen, urmează. Şi de anul ăsta şi telefoane mobile care funcţionează pe bază de hidrogen).

Uneori mi-e dor să trag de mînerul orizontal al frigiderului Fram ca să iau cratiţa cu lapte cu caimac de 1 deget jumate, să îmi petrec după-amiaza inserînd în unitatea orizontală dischete şi aranjîndu-le pe categorii, mi-e dor de cîntarul cu greutăţi, de telefonul cu fise, de pick-up şi magnetofon şi radioul cu unde ultrascurte, de telefonul fix alb cu disc şi de televizorul cu lămpi cu funcţionare pe bază de pumni, de stilou cu peniţă şi de călimară şi de sugativă. Şi de filmele pe VHS (în interpretarea vocală a doamnei Nistor).

Şi mi-e dor de încă ceva: de limba care se vorbea pe cînd tehnologia nu era aşa de avansată. De cuvintele pline, onctuoase, dure, regionale, naive, de frazele stufoase sau banale, de construcţia vorbei ne-sughiţate şi ne-mprestriţate cu haşdedeuri, usebeuri, haşdemeiuri, biţi, baiţi, gipiesuri, elsidiuri, leduri, depeiuri, empepatru, rîpîmîuri şi sîmîsîuri.

Probabil şi de-aia citesc eu în fiecare an „Fraţii Jderi” (varianta fizică din colecţia Patrimoniu, nu pe E-Reader). Cartea aia mă ţine cu picioarele pe glie.

Anunțuri

2 responses to “In dulcele stil clasic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: