Ce nu inteleg eu din filmele si serialele americane…

by Anku

casele, familia, organizarea – vorbind de filmele “obisnuite” (nici cu prea multe impuscaturi, nici prea siropoase) ma intriga cum naiba reusesc sa tina aia o asa curatenie perfecta. Nu conteaza ca au cel putin 2 copii (de obicei 3 e numarul preferat) relativ bezmetici, ca ambii parinti merg la serviciu si vin seara acasa bucataria si sufrageria arata ca in prezentarile magazinelor de mobila: nu tu o soseta aruncata aiurea, nu cafea picurata prin bucatarie, nu ambalaje scapate pe jos, doamne feri sa vezi vase murdare sau urme de pahare si totul zici ca e lustruit de 3 ori pe zi (si menajera nu apare ca personaj bine definit in sensul ca nu apare deloc). Si ziua se desfasoara cam asa: cu toate ca toti membrii familiei se trezesc tarziu (as putea sa mentionez la capitolul paradox si ceasurile care nu suna exact cand e graba mai mare!) reusesc sa-si bea cafeaua (aia mari), sa guste cerealele (aia mici) si toti impreuna sa ia macar o gura din sucul de portocale (cand, bunica lor, au reusit sa-l faca??!!); toata lumea e corect imbracata (parintii moda de multinationala (imi plac hainele alea ca scoase din cutie si ma intreb cand sau cine la calca si daca nu se sifoneaza in dulapuri), copiii ori prea-prea, ori foarte-foarte, ideea principala ca fiecare reuseste sa-si pastreze trendu’. Buuuuuuuun! Seara vin acasa total neobositi si mama (mda, asta nu mai e cliseu!) incepe sa prepare cina (nus’ ce mancare gateste ca acolo pare foarte sanatoasa (neaparat niste legume ”aburite”) si iar mi se pare ca factorul timp nu e corect reprezentat) da’ nu cumva vezi vreun rest de coaja de ceapa prin zona! si tacamurile par piese de colectie adica stau la vedere dar nemiscate, toata lumea se aseaza in jurul mesei, din nou perfect aranjate si incep socializarea+mancatu’. Tot seara mai au timp sa stearga vasele (neaparat sunt implicati si copiii si tatal) si parintii se duc in dormitorul (din nou fara haine aruncate aiurea!) cu asternuturi si pijamale din satin (cred ca material din ala e, da n-as baga mana in foc!) fara nici macar o cuta vizibila siiiiiii … (asta e preferata mea!) incep sa citeasca (bine, de multe ori citesc ceva gen Sex for dummies, da’ ideea e ca citesc!)

Mai distractiv e cand au un copil mic care nu plange decat atunci cand toata familia se ascunde in dulap ca vecinul psihopat tocmai a facut rost de un topor, dar care (copilu’, nu vecinu’!), de obicei, sta cuminte in tarc, patut, pe podea in timp ce parintii dezbat ultimele impresii despre Critica ratiunii pure. Nu se impiedica nimeni de biberoane, scutece si jucarii aruncate pe jos si toata lumea are foarte mult timp pentru activitati din cele mai variate.

~ femeile – (daca nici eu nu inteleg femeile, nu ma mai mir ca barbatii sunt usor “confuzati”!) arata perfect indiferent ca sunt pe o insula pustie (mda, ma uit la Lost!) sau in excursia de doua saptamani cu cortul. Asa….cand le mai fugaresc niste entitati neprietenoase parca-parca par putin transpirate, da fac rost repede de tricouri curate chiar daca au lasat cortu’ la kilometri distanta, iar parul e atat de “dezorganizat aranjat” de zici ca odata cu ele fuge si o armata de coafeze care la fiecare pauza de recapatat suflul mai aranjeaza o suvita, mai pun putin fixativ (in timpul asta entitatea se opreste si ea ca respecta distanta in general constanta). Nu stiu daca mai are rost sa mentionez ca femeile sunt perfect epilate chiar daca sunt pierdute in jungla si de cateva zile nu au mai gasit de mancare si apa e pe terminate, (da cred ca tin in buzunaru’ blugilor stramti-stramti un aparat de ras si presteaza aceasta activitate cel putin o data pe zi), ca sunt machiate cu niste farduri care nu interfereaza cu sangele care acum cateva minute le curgea siroaie din rana de pe frunte si ca manichiura e impecabila cu toate ca in ultimele 5 zile au sapat cu mainile prin pamant dupa niscaiva mancare bio. Si niciodata perioada aia din luna nu pica in jungla, chiar daca ti se pare ca au stau acolo cam de multisor.

In general femeile din filmele si serialele americane cu sau fara insule pustii sunt extrem de curajoase si nu ezita sa intre singure in cele mai intunecoase locatii desi au ceva informatii ca pe acolo ar fi fantome/ucigasi in serie/fostul sot caruia i-au luat tot la divort/hartuitorul care o urmareste de cateva saptamani/animale salbatice sau, pur si simplu, rau-intentionate.

~ atitudinea flower-power – in filmele americane toata lumea iubeste pe toata lumea de parca is toti picati intr-o atmosfera de Woodstock si nu se rusineaza sa arunce cu “te iubesc” in stanga si-n dreapta. Am vazut un film politist in care 2 parteneri barbati si aparent hetero (tocmai prestasera (separat!) niste activitati hetero de unde am facut eu deductia!) se mangaie platonic cu doua teiubescuri dupa o zi incarcata de munca ca sa alunge tot stresul unei zile pline de cadavre si impuscaturi.

Te iubesc, angajata necunoscuta de la casa supermarketului, ca imi treci asa finut cumparaturile prin casa de marcat!

Te iubesc, vecine fost mizantrop si ursuz, actulamente bun prieten, ca ai incetat sa-mi otravesti pisicii!

Te iubesc, politist intransigent, ca stiu ca m-ai amendat pentru siguranta mea si daca m-ai dat cu capul de capota masinii e poate pentru ca eu am indraznit sa ma uit ciudat la tine!

Te iubesc, ucigas cu sange rece, ca te-ai impiedicat cu o secunda inainte sa bagi letal cutitul in mine!

Te iubesc, trecator necunoscut, care-mi dai indicatii gresite si ma trimiti in cartiere cu infractionalitate maxima, ca doar nu e vina ta, ci a mea ca te-am intrebat!

Si uite asa, cat e ziua de lunga, o tin tot in declaratii de iubire si imprastie in univers numa’ energii pozitive!

~ personalul medical – in care medicii sunt cele mai intelegatoare fiinte umane nu doar pentru ca stau 3 ceasuri sa explice pacientului (care, desi  drogat, e de felul lui foarte receptiv!) cum si de ce o sa-i sutureze de la stanga la dreapta (si nu invers!) taietura pe care pacientul singur si-a facut-o cu sticla de whisky in timp ce isi bocanea nevasta, copiii si mama paraplegica, dar mai si imbarbateaza fiecare pacient, se intereseaza de toate cunostintele pacientului mai mult sau mai putin importante, il tine de manuta inspre, in timpul si dinspre operatie, ii suna rudele cu care bolnavul nu a mai vorbit de 15 ani sa le convinga ca acesta e un om bun, uneori de Craciun ii canta colinde (si de obicei de Craciun prefera sa-si petreaca timpul cu pacientii si nu cu familia)  si ii impodobeste un bradut, ii aduce flori si ii pune poze sa-i personalizeze salonul si in general are foarte mult timp sa umple golul sufletesc al fiecarui pacient. Medicul din filmele americane nu se grabeste niciodata, e foarte serviabil cu toata lumea si in nici un caz nu are orgolii pricinuite de o biata diploma care sa-l faca arogant, badaran si nesuferit.

Ar mai fi multe (si nu ma refer la celebrele baghete care musai se itesc din fiecare sacosa de cumparaturi sau la eroul tipic din filmele de actiune care singur reuseste sa dovedeasca armata superioara si numeric si logistic), dar promit sa le adaug cand mi le amintesc.

Anunțuri

5 responses to “Ce nu inteleg eu din filmele si serialele americane…

  • Moniku

    Uite de-asta nu ma uit eu cu saptamanile la televizor: sa nu ma complexeze americanii si sa nu ma enerveze romanii. 🙂

  • stanca

    Pai da, asta-i the american dream pe care il ilustreaza. vezi in filmele romanesti the romanian dream: interioare derizorii, tipete, pahare rasturnate, ambalaje, copii care urla, parinti care se palmuiesc, vecini bagareti si barfitori, curve, bishnitzari…pe care din cele doua le preferati…honestly si fara fitze

    • 3fmi

      by Anku
      Acum nu zic ca filmele romanesti nu tin neaparat sa innegreasca si mai tare imaginea societatii care numai vesela nu e, dar parca si visul ala american e gretos de dulce. Eu as prefera ceva mai…life-like (honestly si fara fitze!). Mie si dramatizarile de la „I Shouldn’t Be Alive” (de pe Discovery si National Geografic, cred) mi se par uneori neverosimile. Asta e, poate sunt eu prea legata de realitate..Si nu sunt adepta reality-show-urilor!!! :))

  • Vasile Redneck

    pai Ankule, in cazu’ asta iti recomand filme canadiene, in special alea quebecoase. Majoritatea au tot ce a descris stanca acolo … deci e un fel de „la noi acasa pe continent americam”. Ca sa fie si-un compromis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: