După amiază de primăvară

by Pan Ettone

„Să nu uit să iau apă. Ioi, şi hîrtie! Hîrtiehîrtiehîrtieee!!” îmi repet în gînd în timp ce încerc să mă fofilez printre babele în capoate care s-au oprit la un mic schimb de informaţii de seară, exact în faţa aleii ce duce spre magazinul de la parterul blocului, lăsînd în drum găleţile de gunoi tapate cu ziar. Încă mă frapează chestia asta, cum preferă unii să îşi pună un ziar pe fundul găleţii şi să arunce resturile de-a valma, ca să nu dea bani pe sacii de gunoi, probabil. Patronii ABC-ului fac o investiţie în amenajare interioară, deci totul e înghesuit în a doua încăpere, nu chiar claie peste grămadă, dar tot îmi ia un pic să mă uit după ce-mi trebuie. Un fel de laie peste grămadă…

Aştept să termine domnul din faţa mea, cu o geantă chinezească grea în spate, tăindu-i umărul gecii din imitaţie ţeapănă de piele, roasă şi pe alocuri plesnită la cusături: „Noa dă-mi nişte Winchester, nişte bere, nu, nu din aia că din aia mică, la pet, şiii… noa stai să văd dacă-mi ajung, zece -doişpe -trişpe… noa bun, taie-mi de vreo doi lei nişte salam din ăla ieftin”. „Da’ la lucru cum îi mă Nelule?”, îl întreabă vînzătoarea în timp ce îi feliază inegal un salam plin de noduri cu un cuţit vişiniu de bucătărie, “Mai mere? Aveţi ce lucra? Amu vii?”. “Ieste, da-o-ar dracu’-n ei! Amu mă duc!” pufneşte omul în timp ce-şi îndeasă petul Neumarkt în geanta chinezească.

Ies şi îmi dau seama că soarele o să apună curînd.