În altă lume

by Anku

Acuma cât de naivă poți să fii să crezi că iubirea chiar depășește orice bariere? Chiar dacă ai avut ghinionul să te naști în Elveția și să nu ai Riga Crypto și Lapona Enigel în programa de liceu chiar credeai că așa ceva e posibil?

Cam așa am gândit eu când m-am apucat să citesc, în ciuda titlului comercial, Îndrăgostită de un masai*, (văzusem frânturi din film și am zis că dacă tot e de aprofundat ideea, trebuie să încep cu cartea). Deci Corinne Hofman pleacă într-o vacanță în Kenya și primul lucru pe care îl face (ea ar fi spus simte în loc de face, dar până la urmă fiecare cu alegerile lui/ei) e să afirme că acolo vrea să trăiască. În plus se îndrăgostește fulgerător de un războinic masai pe care-l vede în treacăt pe stradă, îi spune pa! iubitului cu care venise în vacanță, pleacă în Eleveția unde își vinde afacerea și se întoarce în Kenya în căutarea iubitului. Bate jumate de țară până îl găsește în satul natal, dar se pare că ei îi cam place să umble aiurea prin semi-deșert, așa că asta nu pare să fie o problemă. De la societatea de ceas elvețian Corinne ajunge să doarme pe pământ în colibe, să considere ceaiul masa principală a zilei, să spele oalele cu unghiile și alte chestii din astea potrivite pentru pasionații de mers cu cortul. Și aici intervine eroarea mea. Aș fi zis că obiceiurile, credințele, civilizațiile aflate la secole distanță (fără exagerare), malaria pe care autoarea o face la fel de frecvent ca femeile occidentale migrena (dar nu cu aceleași scopuri perfide, normal!) ar pune capac relației dintre cei doi, dar de fapt totul e la fel de banal ca relația dintre un bărbat și o femeie crescuți pe aceeași stradă: el începe să bea ca porcu, ba mai mestecă si miraa, o iarbă cu origini incerte, dar cu efecte atît de cunoscute azi de medicii de la urgențe din România, face dezordine în colibă, e gelos până și pe turma de elefanți, își invită prietenii acasă când soața e obosită și binențeles refuză să o țină în brațe după. Ceva diferit poate de o familie tradițională (din punctul nostru de vedere) ar fi faptul că el consumă mai multe farduri decât ea și când trebuie să plece undeva ea stă să-l aștepte pe el să se gătescă, dar fără să reproșeze nimic, semn că femeile sunt mult-mult mai înțelegătoare. Dar, la fel de banal, ea își ia catrafusele, copila de un an și se întorce la mama. La mama ei, adică în cea mai neutră țară dintre toate tările posibile. Măcar într-o privință lumea kenyană și cea europeană se pun de acord: personajele negative sunt întotdeauna, da întotdeauna, somalezii!

Deși cartea m-a enervat de la primul paragraf datorită stilului de compunere de clasa a 7-a Calu fuge. Soarele stralucește. Iarba crește. Da încet., până la urmă a meritat timpul investit. Pentru că șocul unei civilizații în care o capră e mai importantă decât o femeie, iar controlul medical care ar fi putut salva viața unui bebeluș e repudiat și prin urmare inexistent, m-a cam ținut legată de carte lucru care din păcate nu s-a mai întâmplat de mult. Poate, încet-încet, încep să fiu făcută pentru literatura ușoară. Și uite așa am început să citesc despre masai…

*Corinne Hofmann Îndrăgostită de un masai, traducerea din germană Mihaela Dinklage, Editura Allfa, 2005

(poza e de pe Wikipedia)

File:Maasai Woman Meeyu Sale Wearing her Finest.jpg

Anunțuri

5 responses to “În altă lume

  • arcadia

    Bre, nu pot să pricep cum o femeie normală la cap poa’ să plece în Kenia după un aurolac de-ăla!
    Dacă e să plec cu vaca pot pleca aici, în patria mea unde-s mai aproape de mama, la o adică =))

  • Anca

    Eu n-am înțeles cum a crezut ea că o asemenea relație va fi și funcțională… Până la urmă am admirat-o pentru puterea de a lua de la capăt (de cîteva ori!), pentru incredibila adaptabilitate și pentru optimismul care a dus-o înainte.
    Și la ea în țară nu putea merge cu vacile că erau toate proprietatea Milka. :p

  • Laura

    Mnoa nush, mie si cu nativii mioritici mi se pare dificil sa intretii ceva (i.e. focul, animalul de casa, curatenia, bibelourile, casa in sine, linistea s.a.m.d) – is de acord si cu ArcaDia (amu’ nu-i zicem aurolac numa fin’ca are alta coloare la ptele, noa…), dar in mod paradoxal si cu Anca, la categoria Az a szep (adicatelea nu-i frumos ce-i frumos, ci-i frumos cine are ochi niegri, si daca nu iese, mare bai, o luam de la capat)… Alo, toara’su Lutu, va rog sa-mi explicati de ce v-ati pictat pe fata????? (Stimabila audienta, avem o urgenta, vom reveni!)

  • arcadia

    Lauro, io i-am zis aurolac pen’ că zicea Anku despre el că s-o apucat de luat/fumat nişte ierburi etno, nu pentru că avea pletele de altă culoare 😀

    • Anca

      Cică iarba aia era perfect legală (de fapt și etnobotanicele îs) și mestecau la ea într-o veselie, da nici nu mai dormeau după aia. Și uneori cam ratau realitatea din cauza ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: